Să mergem la club!

Astăzi, 22 ianuarie, începând cu orele 16.00 s-a deschis un nou sezon ! Vă întrebaţi poate, ce club este acela care îşi începe activitatea la o oră atât de nepotrivită termenului în sine. Însă, avem de-a face cu un club de lectură, în care se promovează valorile literaturii româneşti contemporane şi se propagă prin rândul vizitatorilor autohtonismul şi exegeza acelor cărţi care aparţin fie scriitorilor exilaţi, care au urmat calea surghiunului , fie a celor la început de carieră, cărora trebuie să li se faciliteze un mediu propice dezvoltării , fie a celor cară câteva idei în plus, făcându-ne să ne simţim puţin mai citiţi! Aici, pe strada Eremia Grigorescu nr.17, Bucureşti, sunt invitaţi tinerii aspiranţi la statutul de scriitori sau toţi oamenii dispuşi să se încarce cu inspiraţie, revelaţia creaţiei, har şi bună dispoziţie. Atmosfera caldă şi primitoare este meţinută ca până acum de muzică, îmbinarea dintre cele două modalităţi artistice de exprimare fiind captivantă şi generând o stare de acalmie sufletească. Redeschiderea îl are ca moderator şi organizator pe acelaşi Andrei Ruse, iar invitatul ales pentru această zi este Octavian Soviany, scriitor şi critic literar, care a obţinut trei premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru poezie şi critică, iar scrierile sale au fost traduse in limba franceză, spaniolă, engleză, germană, maghiară, polonă, italiană şi slovenă. Alegerea lui nu este înâmplătoare, întrucât acesta a publicat recent la Editura Cartea Românească romanul Viaţa lui Kostas Venetis. Este un mod incitant şi reverberant pentru psihicul celor prezenţi să aibă ocazia de a sta faţa în faţa cu scriitorul, de a pune întrebări şi de a rămâne cu amintirea unui scriitor manierist, versatil şi şocant prin expresia acidă, bruscă, prin referentul derizoriu ridicat la rang de poezie. Mai multe detalii despre următoarele evenimente pe următorul site: www.boomlit.com O să inserez o poezie pentru a vă face o idée despre stilul poetic adoptat şi de viziunea modernă asupra surselor de inspiraţie, a visceralităţii actului de a scrie, rezultat din cele mai organice sau anorganice, obscene realităţi. Aici teama de păduchi e mai puternică decât teama de moarte din Scrisori din arcadia

Aici teama de păduchi e mai puternică decât teama de moarte. De aceea ei mă caută de păduchi. Exasperaţi că nu găsesc păduchii pe care îi caută. Cu degete ca nişte limbrici care parcă ies direct din torace, în halatele lor impecabile. Eu stau liniştit. Te închipui spunându-mi: “Fă un duş fierbinte, pune-ţi o cămaşă curată şi o să fie mai bine. Aş vrea să-ţi fi lustruit o singură dată pantofii ca să fie mai bine. Acum creierul tău e plin de păduchi, ai o rană pe faţă, iar eu nu ştiu să cos. Nu ţi-am lustruit nicodată pantofii.” Ei mă duc într-o cameră unde oamenii sunt legaţi cu nişte curele de paturi. Mi se întinde o sticlă cu apă. Cineva strigă un nume sonor de femeie / poate lavinia / slobozind un jet de urină pe cearşaful slinos. Altul molfăie o bucată tare de pâine. Căci aici teama de foame e mai puternică decât teama de moarte şi mirosul de excremente e mai puternic decât teama de moarte. O-nţepătură în fund şi pe urmă nimic. Somnul zboară prin cameră ca o molie mică şi neagră. E bine. Căci aici teama de insomnie e mai puternică decât teama de moarte.

Şi eu am fost în arcadia. Şi eu am umbalt în brânci prin romană. Şi pe mine m-au stropit maşinile cu noroi, dar nu cu atât dispreţ ca această femeie care mă tunde şi are un dinte de aur. Fără barbă arăt ca o molie. Felcerul se îndură şi-mi dă ţigările înapoi. Mă gândesc la mâinile tale de spumă. Şi simt un miros puternic de magnolie cu mult mai puternic decât teama de foame şi insomnie. Iau pauză de fumat. Tu nici măcar nu ştii cine sunt, iar genunchii tăi tremură, ca de obicei, de dorinţă. Ţi-am spus că mă vor aduce în cele din urmă aici. Acum degetele tale probabil se zgribulesc în buzu- narul altui bărbat, ca nişte crenguţe de salcie, şi aştept să le-aud desfăcându-se-n cioburi. Frizeriţa se uită la mine cu gura pungită de scârbă. “Nu te mai victimiza, dragule. Ai ajuns aici dar din pricina extravaganţelor tale etilice. Ne ştergem la cur cu versuleţele tale.” Tac de câteva ore. Port o pijama care seamănă cu hârtia de ambalaj. “Nu te mai victimiza, dragule, scote-ţi odată creierul ăla din pantaloni. Câteodată mă gândesc la penisul tău ca la nasul plin de muci al unui copil.”