Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate”. Asa suna definitia “de dictionar” a emotiei.
Daca emotiile sunt, deci, reactii noastre la realitatea, negandu-le, refuzandu-le, nu facem decat sa negam realitatea si, implicit, pe noi insine. Din pacate, insa, prea putini oameni sunt sinceri si accepta realitatea asa cum e ea, asumandu-si odata cu asta si trairile care ii incerca.
E adevarat ca nu e usor sa accepti ca esti furios sau frustrat, ca ti-e teama sau dezamagit, dar renunta sa te mai minti si sa ii minti si pe altii, pretinzand ca nu iti pasa si nu ai emotii. Chiar daca iti imaginezi ca in acest mod vei avea de castigat in ochii celorlalti, TU te vei “dizolva” in aceasta mare de calitati afisate si o pretinsa siguranta de tine, renuntand la ceea ce esti tu cu adevarat.
Nimeni nu e perfect, cu totii avem defecte, dar avem de invatat pentru a accepta acest lucru. In general, lumea tinde sa spuna ca, daca vorbesti sau razi singur, esti nebun. Nu sunt de acord, iar asta o spun din propria-mi experienta, a unuia care, cand a simtit ca temerile il coplesesc, a decis sa infrunte realitatea, iar primul pas a fost sa se uite in oglinda si sa vorbeasca despre defectele si fricile sale.
Am fost un copil introvertit dar cu timpul am lasat in urma ce tinea de copilarie si am inceput procesul pe care majoritatea copiilor il vad ca pe o restrictie la joaca , maturizarea.
De multe ori, adultii ii subestimeaza pe cei mici, privindu-i “de sus”, insa in spatele aerului de superioritate nu de putine ori se ascunde teama de a nu se face cumva de ras daca ar fi prinsi pe picior gresit de un copil, al carui rationament nealterat de complexes i prejudecati i-ar putea pune in incurcatura.
Teama de penibil este, insa, atat de mare in cazul unora dintre adulti incat ii face sa nu mai intreprinda nimic ce i-ar putea pune intr-o situatie potential delicate. Paralizati de acesta frica, ei nu-si mai pun problema a ce rateaza evitand provocarile.
Pana la urma, cat rau poate face un moment penibil? Efectele sunt dramatice doar daca tu ai o parere mult prea buna despre tine. Altminteri, daca nu esti o persoana care sufera de mandrie excesiva, dintr-un esec, oricat de jenant l-ai percepe, ai multe de invatat, iar daca ai un character puternic te poate chiar motiva sa demonstrezi cu prima ocazie ca ai potentialul de a castiga orice provocare.
Unii, din pacate, considera mandria o virtute, insa pentru a fi un om de succes nu e nevoie sa fii orgolios si, inevitabil, indiferent la ce simt ceilalti. Respectul, pe de alta parte, ar trebui, cred eu, sa faca parte din ADN-ul oricarui om care doreste sa devina un model pentru ceilalti.
Iata de ce nu trebuie sa te temi ca daca gresesti vei fi sanctionat de ceilalti. Daca sunt oameni de calitate, fii sigur ca vor gasi o maniera delicata de a-ti atrage atentia asupra greselilor si a te ajuta sa le corectezi. Iar daca nu procedeaza astfel, ignora-i, inseamna ca nu sunt oameni de parerea carora ar trebui sa-ti pese.
Daca atunci cand vorbesti iti e frica sau simti ca te pierzi si stii ca, daca ratezi acest moment, altul probabil nu o sa mai vina, atunci vorbeste.Greseste! Avem nevoie de greseli ca sa invatam.Eu am incasat destule castane facand aceeasi prostie pentru ca “trebuie sa inveti pe pielea ta “.
Iar voi, cei care aveti deja experienta, NU va amuzati pe seama incepatorilor si si a celor fara exercitiu, doar pentru ca se decurca mai putin bine decat ati facut-o voi! Altminteri, dupa ce vor fi depasit acest obstacol, vor face acelasi lucru cu altii, iar acestia, la randul lor, cu cei care vor urma si tot asa intr-un nesfarsit lant al slabiciunilor si lipsei de respect fata de stradaniile altora.
Un lant pe care ne sta tuturor in puteri sa-l rupem, cu conditia sa acceptam ca nimeni nu este perfect. Nici noi, nici ceilalti, iar asta ar trebui sa ne determine sa manifestam respect fata de eforturile celor care vor sa invete si sa evolueze, pentru a le putea cere la randul nostru acelasi respect fata de stradaniile noastre de a fi azi mai buni decat ieri si maine mai buni decat azi!
un articol de Dan Pirloajea
Dan Pirloajea elev al Colegiului „Constantin Brancoveanu” Urlați, este participant al Cursului de Vorbit în Public pentru liceeni, „Keep Calm and Speak in Public”, organizat în parteneriat de către Fundația Comunitară Prahova și OMV Petrom. Ulterior, Dan a pus bazele Clubului de Vorbit în Public din colegiul lui și coordonează întâlnirile lunare din cadrul acestui Club.
