Psihodrama – Când Viața Devine Scenă și Scena Devine Vindecare

Există o formă de terapie care nu se desfășoară în liniștea unui cabinet, cu pacientul întins pe o canapea și terapeutul notând în tăcere. Psihodrama invită omul să se ridice, să intre pe o scenă simbolică și să trăiască – nu doar să povestească – ceea ce îl doare. Este o profund terapeutică la fel de ca psihanaliza, dar cu totul diferită ca limbaj: limbajul acțiunii, al corpului, al momentului prezent.

Este aceasta psihodramă? Psihodra a fost dezvoltată în prima jumătate a secolului XX Levy Moreno, un psihiatru și gânditor de origine română, născut la București în 1889. Moreno credea că omul nu se poate vindeca doar vorbind despre sine – să se joace , să recreeze , să experimenteze din nou situații care să aibă grijă de o altă posibilitate, dar de date a unei alte posibilități, dar de date. de a spune ce nu a putut spune atunci.

Termenul vine din grecescul psyche (suflet) și drama (acțiune). La propriu: acțiunea sufletului.

Cum funcționează o ședință de psihodramă? Terapia se desfășoară de obicei în grup, deși există și forme individuale, numite monodramă . Grupul devine o comunitate terapeutică în care fiecare participant este, pe rând, atât actor, cât și martor al celuilalt.

O ședință tipică are trei etape. Prima este încălzirea – exerciții de relaxare, mișcare sau jocuri care pregătesc grupul să intre în starea de deschidere și spontaneitate necesară. A doua etapă este acțiunea propriu-zisă , în care unul dintre participanți – numit protagonistul – aduce pe scenă o situație din viața sa: un conflict nerezolvat, o relație dureroasă, un moment de cotitură, o frică profundă. Ceilalți membri ai grupului pot juca roluri din viața protagonistului – un părinte, un prieten, o versiune mai tânără a sa însuși. A treia etapă este împărtășirea – după ce acțiune se încheie, ceilalți participanți nu analizează și nu judecă, ci împărtășesc propriile rezonanțe emoționale, ce a trezit în ei scena la care au asistat sau în care au participat.

Centrale tehnice Una dintre cele mai puternice tehnici este inversarea rolului : protagonistul schimbă locul cu cel care joacă rolul altor persoane din viața sa. Dintr-odată, el trebuie să gândească, să simtă și să vorbească din perspectiva celuilalt – un exercițiu de empatie care poate transforma radical modul în care înțelege un conflict sau relație.

Dublul este o altă tehnică esențială: un alt participant stă lângă protagonist și îi „dublează” vocea interioară, spunând cu voce tare ceea ce protagonistul nu poate sau nu îndrăznește să exprime. Este o formă delicată de a da glas tăcerilor și ambivalențelor.

https://isabelaalexe.ro/servicii-pentru-tine/