Prahova are unul din cele mai frumoase sate din Romania

61 de sate din întreaga țară au fost cuprinse într-un ghid oficial, lansat de Muzeul Satului din București, al celor mai frumoase așezări rurale din România. Printre ele, și satul prahovean Pietriceaua, un loc unde tradițiile sunt aceleași de acum un secol

Geografic, satul Pietriceaua face parte din comuna prahoveană Brebu, la 8 kilometri de Câmpina, cel mai cunoscut reper al zonei. Este așezat la aproximativ 900 de metri altitudine, înconjurat de păduri falnice și numără 415 de gospodării, cu câte patru persoane, în medie. Adică puțin peste 1.500 de suflete care se ocupă, de sute de ani, cu agricultura, fânețele și pomii din livezi.

Satul are o vechime apreciabilă, care îi îndreptățeșpe pe oamenii locului să creadă că este una dintre cele mai vechi așezări din Muntenia. Cu toate acestea, oamenii mândri de aici, moșneni din tată în fiu, nu s-au închinat boierilor și nici mănăstirilor, astfel că documente care să le ateste existența sunt abia de pe la 1560, când domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, dăruiește unor săteni o moșie în Pietriceaua.

Faptul că au fost moșneni, descendenți ai dacilor, spre deosebire de țăranii clăcași, a imprimat un puternic spirit conservator localnicilor. Erau stăpâni pe pământ și animale și își plăteau dijma către stat, iar dârzenia i-a făcut să reziste inclusiv colectivizării. „Atașamentul față de pământ, de tradiții și de istorie este foarte puternic și astăzi, iar regulile sunt aceleași din străbuni. De exemplu, împărțirea pământului între urmași se poate face în ani de zile, poate și după o generație”, spune Florin Șinca, fiu al satului și principalul promotor al satului Pietriceaua.

Click pe imagini pentru o fotogalerie cu peisajele de basm din Pietriceaua

Un fiu al satului extrem de perseverent

Florin Șinca este cel care a strâns toată documentația referitoare la tradiții care s-au păstrat în localitate, numeroase fotografii cu oameni și arhitectura caselor și, cel mai important, a convins autoritățile locale să-i susțină demersul. „A fost nevoie de un întreg dosar și de prezența celor din Asociația «Cele mai frumoase sate din România» pentru a obține acest titlu, mai ales că exista o puternică concurență între satele nominalizate”, spune Florin Șinca.

Chiar dacă lucrează în București, când are nevoie de liniște, de frumusețe și de o întoarcere la rădăcini vine în Pietriceaua. Își ia coasa și strânge fânul de pe pământul bunicilor, doarme în casa cu ștergare și cufere doldora de porturile străbune și mănâncă un bulz ciobănesc. Pentru satul care i-a făcut copilăria un vis și maturitatea un proiect de suflet a realizat și un site extrem de documentat cu istoria, tradițiile și frumusețile locului.

Click pe imagini pentru o fotogalerie din Pietriceaua

Un colț de rai

De altfel, păstrarea tradițiilor moștenite din bătrâni, respectarea arhitecturii, a alimentației, aceleași de aproape un secol, dar și intervenția, cât mai discretă, asupra naturii au fost criterii esențiale pentru includerea satului în elita celor 61 de așezări rurale din România.

Răsfirat pe munți și dealuri, parcă de un copil năstrușnic, înconjurat de ape despre care oamenii cred că au o încărcătură magică și bătut iarna de vânturi năprasnice, satul își cocoață casele până aproape de vârful munților. Peste tot, fânețe ca din cărțile poștale te fură, fără putință de împotrivire, într-o stare vecină cu Dumnezeirea. Iarna, satul intră în hibernare, sub nămeți, iar singurii vizitatori sunt lupii pădurilor.

Maria Dilimoț, o pietriceancă cum alta nu-i

„Pietriceaua e un sat/Peste munte cocoțat/Parcă cineva-ntr-o doară/A luat casele în poala/și le-a aruncat așa/și pe deal, și pe vâlcea”, este unul dintre cântecele auzite de oamenii din Pietriceaua încă din copilărie. Maria Dilimoț îl cântă în fiecare zi pentru ca tinerii să nu-l uite. „Pe vremea copilăriei mele, mama mă trezea cu un cântecel. Iar noi, la culcare, ca şi la trezire, spuneam o mică rugăciune. Puţini mai ţin cont de toate astea”, spune tuturor care au urechi să o audă Maria Dilimoț.

Femeie aprigă, din neamul Gogeştilor, Maria a început, în 2004, construirea unei căsuţe, ce se doreşte un veritabil muzeu. În 2001, un grup de jurnalişti francezi şi delegaţi ai Uniunii Europene i-au fost oaspeți la masă și i-au vizitat gospodăria-muzeu. Oamenii au mâncat supă de pasăre, sarmale cu mămăligă şi bulz de brânză, au băut renumita ţuică de Pietriceaua, iar la plecare, au primit suveniruri ţărăneşti, ştergare şi sticle de ţuică.

Tot Maria este cea care nu lasă să moară tradiția șezătorilor. Una dintre aceste întâlniri a fost transmisă și la Televiziunea Română. „Atunci când se face prima claie de fân în sat încep şezătorile”, este riguroasă Maria. De la lăsarea serii şi până la miezul nopţii, femeile se strâng în casa uneia dintre surate. Țes la război, torc, deapănă firele, lucrează flanele sau ciorapi, îndrugă, scarmănă lâna. Se spun ghicitori, glume, se bea ţuică fiartă și se mănâncă. De obicei, bărbaţii îşi fac apariţia mai târziu, cu instrumente tradiţionale de cântat (fluier, cimpoi, caval), iar la sfârşit se lasă cu joc şi voie bună.

Alte localități incluse în ghid

Printre localităţile incluse, alături Pietriceaua, în „Ghidul celor mai frumoase sate din România” se mai numără Polovragi, judeţul Gorj, Rimetea, Alba, Cârlibaba, Suceava, Doi Mai (Limanu), Constanţa, Şinca Nouă, Braşov, Belint, Timiş, Meseşenii de Jos, Sălaj, Copâlnic Mănăştiur, Maramureş, Ţaga, Cluj, Răşinari, Sibiu, Voşlobeni, Harghita sau Saschiz, Mureş.

sursa: adevarul.ro