LUMEA UNUI COPIL AUTIST

Lumea mea arată diferit faţă de a voastră…Ştiu să zâmbesc, să mă bucur de ceva ce alţii nu înţeleg. În lumea mea nu ai vrea să fii, pentru că sunt lucruri fără sens pentru voi, iar lumea noastră este de neînţeles pentru voi.

Vedem lucrurile diferit de voi, auzim diferit de voi, avem lumea noastră din care putem ieşi doar cu ajutorul vostru şi al terapiei ABA… Pentru mulţi suntem ieşiţi din comun. Simţim dragostea altfel, dar nu o putem arăta, ceva ne împiedică. Simţim tristeţea celor din jur şi ne doare mult mai mult. Lumina e altfel, până şi zgomotele sunt mult amplificate, nu acceptăm locuri necunoscute şi aglomerate, ne place să ne jucăm singuri.

Nu ştiu ce să răspund oamenilor când mă întreabă cum mă cheamă. Oare cum să pot răspunde? Ignor, mă retrag în lumea mea, unde mă simt în siguranţă, mă joc cu prieteni imaginari, râd spontan sau mă enervez şi toţi mă privesc ciudat… Sunt un pui de om dorit, simt că sunt iubit şi văd cum cei dragi mie suferă că nu le pot arăta dragostea mea. Pentru un copil de vârsta mea e atât de simplu să spună „TE IUBESC, MAMI!”…Pentru mine e greu, dar simt multă iubire în jurul meu. Într-o zi aş vrea să strig „VĂ IUBESC!”, pentru că m-aţi scos din lumea mea. Tot ce îmi doresc e ca într-o zi să vorbesc şi să înţeleg lumea…Cei dragi mie au acceptat cu greu diagnosticul şi şi-au pus întrebarea „DE CE? DE CE TOCMAI LUI?”. Nimeni nu are un răspuns, dar au acceptat situaţia. Noi nu suntem copii anormali, suntem copii cu nevoi speciale…Pentru voi toate lucrurile sunt normale, pentru noi sunt greu de înţeles.”

Persoanele cu autism sunt foarte sensibile la zgomot, lumină şi miros. Mulţi copii cu autism nu percep situaţiile periculoase, nu percep pericolul real. Dificultăţile de comunicare îi fac pe copiii cu autism să se izoleze, ei se ataşează mai degrabă de obiecte decât de oameni şi evită contactul vizual cu ceilalţi. Copiii cu autism nu se joacă adecvat vârstei lor(de exemplu, ei aliniază jucăriile). Persoanelor cu autism nu le place să fie îmbrăţişate, ele având dificultăţi şi în a-şi face prieteni.

Pentru o persoană cu autism lumea înconjurătoare este mult prea haotică. Autiştii se pot „apăra” de acest haos rotind în mod insistent obiecte.

Statisticile arată că se naşte un copil autist la 7 ore. Numai anul trecut numărul copiilor diagnosticaţi cu autism a depăşit numărul celor diagnosticaţi cu Sida, cancer şi diabet, estimându-ze că la noi în România sunt peste 30000 de copii diagnosticaţi cu o formă sau alta de autism. La nivelul creierului, copiii cu autism au un exces de glutamat care face imposibilă transmiterea informaţiei la centrul nervos. Doar cu ajutorul terapiei ABA, ei se pot recupera, dar niciodată vindeca. Vor avea toată viaţa nevoie de sprijin! Terapia ABA se practică în America de 50 de ani, iar statul asigură 80% din costurile terapiei. În România avem legea dar nu există norme de aplicare. Pur şi simplu sunt copii sortiţi să trăiască în lumea lor. Nu există diagnosticul de autist după vârsta de 18 ani. La noi în România 1 oră de terapie ABA costă 40 de lei, iar ei au nevoie de 5 ore pe zi pentru o recuperare sigură.

Ei sunt catalogaţi ca schizofrenici, ceea ce nu e corect!