Colecţia muzeală din comuna Brebu, secţie a Muzeului de Istorie din Ploieşti, a fost inaugurată la 12 septembrie 1971. Păstrată în casele domneşti, această colecţie face parte din Ansamblul arhitectonic de la Brebu, unul din cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab şi desăvârşite de Constantin Brâncoveanu, constituind o realizare reprezentativă a arhitecturii secolului al XVII-lea.
Construcţia bisericii a fost începută la 27 iunie 1650 în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654) şi continuată de Constantin Brâncoveanu din anul 1689, după cum se menţionează în pisania aşezată în biserică, pe zidul ce desparte naosul de pronaos. Cutremurele din 1790 şi mai ales cel din 1802 au avariat-o succesiv. Clădirea bisericii, cu plan treflat, se compune dintr-un pronaos despărţit în două compartimente de suprafeţe inegale prin trei arcade cu două registre de goluri suprapuse, sprijinite de doi stâlpi octogonali, ceea ce constituie un element original al construcţiei. Naosul prezintă abside laterale poligonale în exterior şi circulare în interior, absida altarului având aceeaşi formă ca cele laterale. Acoperişul bisericii susţine trei turle: cea principală cu 12 laturi deasupra naosului şi două mai mici, hexagonale, peste partea estică a pronaosului. La exterior biserica are parament de caramidă aparentă cu decoraţia alcatuită din două registre de firide: cele de jos dreptunghiulare, iar cele de sus cu un arc în plin centru, despărţite printr-un brâu de cărămidă rotunjită, scoasă în relief din suprafaţa zidului.
Alături de biserică, în incinta mănăstirii, ctitorul a ridicat, odată cu celelalte elemente ale complexului, case încăpătoare de locuit în timpul verii – când voievodul se deplasa în această regiune – care au fost construite odată cu cetatea, turnul şi biserica. Casele domneşti au forma unui dreptunghi cu faţada de 40 m lungime, pe o profunzime de 16 m cu ziduri groase special construite pentru a rezista unui asediu al cetăţii. Dinspre lac, construcţia are 5 mari încăperi ce comunică între ele, având la capăt o sală mare cu ieşiri în curtea interioară, pe un larg pridvor cu patru arcade la faţada interioară a clădirii. Sub încăperea de la intrarea din curte, o uşă dublă de stejar masiv duce la marile pivniţe ale acestei construcţii. Sistemul folosit la construcţia „caselor domneşti” este acelaşi ca şi la biserică, turnul clopotnită şi zidul de incintă: piatră şi caramidă. Intrarea în incinta întregului complex arhitectural se face pe sub clopotniţă, care a avut şi rolul de post de observaţie şi mijloc de apărare.
Clopotniţa este o construcţie masivă din cărămida aparentă, de o execuţie ireproşabilă, formată din patru nivele, totalizând înălţimea de 27 m. Primul nivel, cu latura de 8,50 m, formează baza clopotniţei în care este tăiat un gol cu partea superioară în arc de cerc, care marchează locul de acces în mănăstire. Nivele 2-4, de formă octogonală şi de înălţimi variabile, reprezintă, în aceeaşi succesiune, o cameră de apărare, camera clopotelor (şi de alarmă) şi camera de observare. În exterior, plastica faţadelor se realizează în patru registre de dimensiuni diferite, cu decoraţiuni în arcade. Proporţia nivelelor, echilibrul perfect între goluri ţi suprafeţe pline, bogăţia şi varietatea motivelor de decoraţie exterioară, execuţia desăvârşită a lucrării fac din clopotniţa de la Brebu unul dintre remarcabilele monumente din secolul al XVII-lea. Complexul istoric de la Brebu, este asemănător palatelor brâncoveneşti ce au avut nu numai rosturi gospodăreşti, cu pridvoare pentru odihnă, ci şi rosturi militare. Zidurile înconjurătoare au fost totodată şi ziduri de apărare cu metereze de tragere şi poduri de strajă.
In spaţiul „Caselor domneşti”, Muzeul de Istorie şi Arheologie al judeţului Prahova a organizat o expoziţie de istorie şi artă feudală. Sunt prezentate exponate care atestă dezvoltarea agriculturii, meşteşugurilor şi comerţului în secolele XVII-XVIII, precum şi înflorirea economică a Ţării Româneşti în această epocă. În cadrul expoziţiei, două dintre săli sunt rezervate dezvoltării culturii, artei tipografice care cunoaşte o stralucită înflorire în timpul celor doi domnitori ce au sprijinit tipărirea de cărţi. Sunt expuse şi câteva cărţi vechi româneşti: „Pravila de la Govora” din anul 1640 şi „Îndreptarea Legii”, tipărită la Târgovişte în anul 1652, considerate cărţi de căpătâi pentru efortul de întocmire a unui sistem legislativ autohton.
„Biblia de la Bucureşti” din anul 1688 – monument de limbă literară românească, sau cărţi realizate de mitropolitul Dosoftei şi Antim Ivireanul la Snagov. Colecţia mai cuprinde piese deosebite de artă plastică şi decorativă: icoane vechi, veşminte, costume boiereşti din catifea cu fir de aur şi argint, podoabe şi bijuterii de epocă. Toate aceste obiecte originale conferă multă autenticitate expoziţiei, datorită rarităţii şi valorii lor. Realizată iniţial prin strădania profesorului Nicolae Simache şi îmbogăţită ulterior cu noi şi interesante exponate prezentate într-o viziune recentă, expoziţia de la Brebu aduce în faţa publicului vizitator, prin obiectele expuse, momente vii ale civilizaţiei româneşti din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Sursa: ghidinfoturism.ro
Monica BOSTAN
