Copaci fără pădure

Muzică,muzica… un domeniu ce ne definește ca și persoane, un domeniu ce reprezintă pentru mulți un stil de viață, un domeniu în care ne exprimăm într-un mod indirect modul nostru de a trăi, de a percepe lumea la un moment dat al vieții. De la manele, disco și până la folk și muzică clasică, toate aceste genuri te definesc ca și personalitate și îți pun, de multe ori, eticheta în fața celorlalți in diverse situații.

Aș vrea să trec peste toate aceste genuri, care își au fiecare în parte adepții lor, și să mă opresc asupra unui gen, care din păcate devine din ce în ce mai puțin popular în rîndul tinerilor : folk-ul.  Mulți tineri din zilele noastre, îndoctrinați de non-valorile prezentate prin intermediul mass-mediei, uită adevăratele calități muzicale pe care le găsim în forma cea mai pură în muzica folk. De ce?

Gândiți-vă puțin. Ce apreciem prima dată la o melodie? Persoanele „trecute prin viață” ar răspunde imediat emoția transmisă prin intermediul acelei piese, prin linia melodică și versuri profunde pe care mulți le înțeleg mai greu. Majoritatea tinerilor  în schimb, consideră că o melodie bună trebuie să fie dansabilă, uitând de mesajul ascuns printre rândurile versurilor precum și de emoția transmisă, atenția fiind acaparată de ritmuri rapide miscari incarcate de  erotism și mesaje vulgare. Este adevărat că involuția societății a atins cote alarmante dar asta nu prezintă un motiv pentru care noi, tinerii, să nu ne putem rupe din acest cerc vicios de non-valori și să apreciem adevăratele voci și sentimente ce se îmbină atât de armonios în muzica folk.

De multe ori când vrei să promovezi acest de gen de muzică în rândul tinerilor de lovești de un zid atât de puternic și clădit pe modele negative atât de mediatizate. Însă din fericire mai există și persoane ce încă nu și-au pierdut optimismul și dorința de a asculta versuri profunde pline de încărcătură emoțională.

„Muzica folk poate lua infatisari prietenoase cu omul de rand dar si infatisari filosofice,cu alte cuvinte e un gen muzical care ajunge usor la sufletul tuturor celor care stiu sa il asculte.Poate fi vesela,poate fi trista,poate fi despre viata noastra de zi cu zi.Pare ca revine la moda si asta nu poate fi decat un lucru bun.Artisti tineri se ridica pe langa de cei deja consacrati si alaturi de ei,timizi isi fac aparitia si ascultatorii,de altfel tineri. Pentru muzica,vremuri bune stau sa vina ,iar noi vom fi martori la ele…” (Dragomirescu Spiridon, clasa a 10-a, Liceul Grigore Tocilescu).

„După părerea mea, muzica folk este cea mai apropiată de sufletul omului prin sensibilitate desăvârșită și prin mesajul pe care îl transmite. Muzica folk nu este compusă pentru toată masa de oameni ci pentru aceia care sunt capabili să o înțeleagă și să o simtă. Mă încântă nespus faptul că tot mai mulți titani ai muzicii de calitate revin la rampă și este de datoria noastră să nu îi uităm și să-i invocăm în tot ceea ce facem, pentru că doar așa vom readuce adevăratele valori la viață. Întâlnirea mea cu muzica folk a început odată cu Tatiana Stepa și continuă cu Emeric Imre, Vasile Șeicaru, Nicu Alifantis și mulți alții. Folk-ul, este muzica sufletului, remediul de care ai nevoie în clipele de durere și bucurie care ne înconjoară zi de zi.” (Rusoiu Martha, clasa a 11-a, Liecul Grigore Tocilescu)

În ciuda dorinței ca acest gen de muzică să reușească să pătrundă în inimile multora, să resusciteze sensibilitatea aruncată într-un colț de suflet, sălile la un spectacol unde atâți artiști valoroși își fac apariția sunt tot mai goale…

Pe 30 septembrie respectiv 1 octombrie Casa de cultură „Adrian Păunescu” a găzduit cea de-a treia ediție a festivalului de muzică folk în memoria regretatei Tatiana Stepa, un eveniment precedat de un concurs de muzică folk, un concurs ce a adus împreună artiști iubitori de muzică folk din toată țara. A fost un eveniment deosebit totuși, a fost umbrit de locurile goale ce disperate își căutau stăpâni și pe care nu i-au găsit.

„Dacă aș vorbi despre public as întreba :care public?  80% din ce a fost în sală, din sfertul acela de sală, că restul  a fost goală,  au fost părinți ai concurenților și prieteni ai celor care au derulat pe scenă. Sunt din acest punct de vedere trist pentru că nu multe localități din România au acest privilegiu de a fi vizitate și de a li se dărui din suflet momente excepționale, momente încărcate de emoții și să fie ignorate. Sunt trist. Mă mângâi însă cu gândul că, în fața televizoarelor, unii au vizionat întregul spectacol. Nu se poate ca să avem 80% public străin la spectacole dedicate mizilenilor. Ar trebui să scriem foarte mult să-i trezim la realitate. Sunt foarte supărat pe profesori, mai mult de 15 profesori nu am vazut in sală din zeci de profesori câți locuiesc în orașul Mizil. Eu unul mă îngrijorez să am un copil în clasa unuia care ignoră de ani de zile spectacolele de muzică de suflet. Copilul acela nu are nicio șansă să se dezvolte armonios cultural dacă niciodată nu vine la un spectacol de teatru sau de muzică de calitate, indiferent ce probleme are. Am suferit în această sală goală. Este inadmisibil să demonstrăm că suntem inculți! Suntem un oraș cu 17 mii de locuitori, fară să mai menționez localitățile din jurul acestuia. Nu se poate așa ceva! În fața televizorului inghițim fel de fel de lucruri anoste și să nu venim aici la un asemenea spectacol? Chiar din rândul vostru, al elevilor, au fost ieri pentru că au fost forțați iar astăzi, scăpați din mână au avut o prezență aproape inexistentă. Spune-mi nu este normal să am un regret în privința acestui fapt, să sufăr pentru această sală goală, pentru toate eforturile depuse pentru a se putea organiza acest eveniment?” (Emil Proșcan, primarul orașului Mizil)

Într-adevăr, regretul a fost împărțit nu numai de artiștii prezenti dar și de cei din public ce au simțit absența și sunt tot atât de dezamagiți ca și domnul primar. Am presupus că majoritatea au treburi importante de rezolvat și ca atare nu pot fi alături de acești mari artiști în această seară dar când am ajuns în centru, orașul practic gemea de atâtia mizileni ce nu au putut să-și rupă două ore din timpul lor prețios pentru a asculta muzică de calitate. Trist, este foarte trist dar, din păcate, mizilenii au început să uite adevăratele valori și preferă non-valoarea, o masă copioasă și vulgaritatea.

Și totuși, am avut onoarea să discut cu artiști îndrăgiți ai muzicii folk dar și mari iubitori ai valorilor adevărate ce au transmis mesaje de încurajare pentru mizileni, mascând cu diplomație sentimentul de regret pe care îl aveau când priveau sala goală și transmițând mizilenilor sentimente de iubire, în speranța ca acest festival de muzică folk să continue cu o prezență mai numeroasă din partea publicului și cu dorința de a promova fără oprire muzica de calitate.

„Nu este prima oară când mă aflu aici, este a treia oară, a doua din postura de interpret. Publicul m-a primit foarte bine, ca și prima oară, foarte deschiși , au cântat și au fost receptivi și mă bucur mult că, în mare, cunosc piesele mamei mele și ale altor artiști . Mă bucur că acest festival ia amploare și sper să continue în ritmul acesta. Mizilenii ar trebui să rămână cum au fost până acum, ascultând muzică de calitate și să facă ceea ce îi îndeamnă sufletul, multă sănătate!” (Cătălin Stepa, fiul Tatianei Stepa, interpret de muzică folk)

„Eu cunosc Mizilul de trei ani. Eu sunt un tip fericit aici iar bucuria mea de a cânta s-a vazut pe scenă. Publicul de la Mizil a fost întotdeauna extraordinar și aș da un sfat celor din Mizil: să aibă grijă de domnul primar. Puțini primari sunt în România atât de bine educați. Ar fi păcat să-l pierdeți, pentru că ați pierde si această muzică de calitate și implicit ați pierde o parte din bucuria vieții. Le transmit Mizilenilor faptul că-i iubesc și cred că acest lucru s-a putut observa pe scenă” (Raul Cîrstea, interpret de muzică folk)

„Am venit aici pentru doamna Tatiana Stepa, pentru tatăl meu, Adrian Păunescu și pentru tot ceea ce însemnă Mizil pentru familia noastră. Mizilenilor le-aș sugera să aibă grijă ca astfel de evenimente să nu se oprească niciodată pentru că ar fi păcat să piardă contactul cu un gen de muzică ce transmite atâtea sentimente profunde.” (Ana-Maria Păunescu, fiica lui Adrian Păunescu)

Închei aceste ganduri cu nostalgia zilelor trecute, răsunându-mi în minte binecunoscuta melodie a regretatei Tatiana Stepa, „Copaci fără pădure” și speranța că anul viitor festivalul va continua cu o a patra ediție, o a patra ediție unde spectatori nu vor fi doar scaunele lipsite de viață…