Un semnal de alarmă

America era și încă este considerata de mulți ,,Țara tuturor posibilităților”. Libertatea excesivă, traiul luxos prezentat în toate filmele precum si limba accesibilă au dus la o emigrare în masă a europenilor dar și la împrumuturi “culturale” considerabile.

Continentul american este datat ca fiind populat încă din Preistorie, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă și mai apoi descoperită de Cristofor Columb în 1492. El relatează în jurnalul său de călătorie faptul că locuitorii sunt diferiți față de cum își închipuia el, catalogându-i drept băștinași necivilizați și astfel cu forța armelor încearcă să-i ,,civilizeze”. Și totuși, americanii sunt cei care dau acum tonul în orice: de la modă și filme până la stil de viață.

Incertitudinea zilei de mâine precum și abaterea de la credință au fost factorii importanți în dereglarea unui ciclu normal de viață care a prosperat în societatea americană dar nu numai. Ore în șir pierdute în baruri și cluburi, nopți nedormite, stres, droguri și perversiuni au transformat din “Lumea Nouă” un loc unde hoția, parvenirea și vulgaritatea au intrat în normal, și unde adevăratele valori sunt din ce în ce mai puțin apreciate. Acest model , din păcate l-am adoptat, și încă destul de repede, și noi, românii, ajungând să ni-l atribuim ca făcând parte din patrimoniul național. Din stilul de viata american, în loc să luăm acel talent înăscut de a pune pe picioare o afacere ce multora li s-ar părea banală, noi am împrumutat toate aspectele negative. De ce?

Pentru că în zilele noastre a fi apreciat de colectiv înseamnă a face exact aceste lucruri pe care, foarte mulți declară cu nonșalanță că le-au făcut sau ar fi dispuși să le încerce. Această atitudine din străinatate implementată atât de adânc în conștiința românilor reprezintă acea parte negativă ce la noi, din păcate, a luat amploare.

Deși trăiesc într-o astfel de societate și interacționez cu astfel de colectivități, percepția mea asupra societății românești îmi arată că anormalul a luat locul normalului. Trăim într-o lume ireală, unde nonvaloarea a fost ridicată la rangul de valoare si invers. Ce fel de viitor putem avea noi tinerii într-o astfel de lume? Ce speranțe de un trai mai bun? Ce vise putem avea într-o societate ca aceasta?

Desigur, mulți ar spune niciunul. Ar răspunde că nu mai există niciun viitor, nimic care să te motiveze să mergi mai departe pe drumurile României și te îndeamnă să o părăsești, în speranța unui trai mai bun. Dar unde l-ai putea găsi?

De multe ori rostim cuvântul străinătate fără macar să ne gândim la înțelesul lui. Străinătate, conform DEX-ului însemnă mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. Atunci cum putem numi acel mediu, odata ce ne-am instalat acolo, casă? Un om, întotdeauna va fi legat de pământul unde s-a născut chiar dacă este conștient de acest lucru sau nu. Există acea legătură specială de locurile natale pe care indiferent ce am face nu o putem înăbuși. Cum am putea uita cine suntem și care ne sunt originile? Cum am putea să oprim fiorul care ne încearcă inimile de fiecare dată când, în țări străine fiind, ne cuprinde atunci când auzim vorbindu-se românește sau fiind amintit numele țării? Toti cei plecati din țară l-au experimentat și nu o dată. Desigur că întrebarea ,,ce vom face când vom fi mari?” stă pe buzele tuturor tinerilor dar asta nu înseamnă că trebuie să părăsim țara noastră. Admirăm prosperitatea pe care o au alte țări dar când, la rândul nostru încercăm să o imităm, de ce luăm numai aspectele negative din acea societate? Ne plângem de conducerea țării dar noi de ce nu facem ceva să o schimbăm? De ce lăsăm pe seama altora acest lucru? De ce să nu luam inițiativa de a schimba ceva? De ce să nu ne implicam și noi tinerii in viitorul tarii noastre?