Marian Pădure este un tânăr în vârstă de 30 de ani, din Plopeni, care, în pofida problemelor de sănătate, a reuşit să devină un om de succes. Marian ne-a îngăduit să pătrundem în lumea lui, o lume alcătuită din umbre şi siluete din care şi-a croit, însă, un drum strălucit în viaţă.Marian s-a născut cu deficienţe de vedere, la 3 luni suferind prima operaţie la ochi. Acuitatea sa vizuală a scăzut din ce în ce mai mult. Acum este încadrat în categoria de deficienţă gravă, dar acest lucru nu l-a împiedicat să-şi construiască destinul, clipă de clipă, şi să-şi urmeze visul: acela de a fi un om pe picioarele lui.
„Am trăit copilăria cu serbări, spectacole, cu tot ceea ce face un copil. Bineînţeles, nu am putut să fac tot, dar abia mai târziu am înţeles asta. Clasele primare şi gimnaziul le-am făcut la Plopeni. Dar a venit momentul în care nu am mai făcut faţă studiului individual şi a trebuit să mă transfer la Liceul pentru deficienţi de vedere din Buzău, o şcoală în care se învaţă ca într-una normală, cu diferenţa că în clasă sunt mai puţini elevi şi metodele de predare sunt adaptate nevoilor elevilor cu deficienţe de vedere. Copilăria a fost presărată de întâmplări plăcute, dar şi de momente pe care nu vreau să le rememorez. Am suferit jigniri, dar am primit cu bucurie afecţiunea prietenilor şi a colegilor”, îşi aminteşte Marian.
Studii şi iar studii
În liceu, Marian Pădure a descoperit Fundaţia „Cartea călătoare”, prin intermediul căreia a avut primul contact cu calculatorul. A reuşit să înveţe să lucreze pe calculator şi, din acel moment, lucrurile au început să se schimbe. Astăzi, îl foloseşte cu tehnologii de acces specifice persoanelor cu deficienţe de vedere.
După absolvirea liceului, Marian a fost admis la Universitatea „Babeş- Bolyai”, din Cluj-Napoca, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia de Pedagogie Specială. În perioada facultăţii, a participat la mai multe proiecte de educaţie personalizată, aprofundând specialitatea psihopedagogică. Probabil, întâmplările mai puţin plăcute din copilărie l-au determinat să vină în ajutorul celor a căror soartă nu a fost prea blândă.
Marian nu s-a oprit aici şi, la doi ani după absolvirea primei facultăţi, a fost admis la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia Psihologie. Au urmat ani de muncă în care studiul i-a fost, în continuare, cel mai bun prieten şi şi-a finalizat şi masteratul, în domeniul psihopedagogiei speciale. În decembrie anul trecut, Marian a devenit doctor în psihologie, tema sa de doctorat tratând ”dezvoltarea stilurilor cognitive şi a stilurilor de învăţare la elevii şi studenţii cu deficienţe de vedere, prin utilizarea tehnologiilor de acces”. „ A fost o provocare destul de mare şi destul de largă. Am început doctoratul cu o idee şi am terminat cu alta. Cred că este normal, deoarece studiul şi analiza de referinţă te ajută să-ţi cristalizezi ideile. Anul trecut, am avut o mare bucurie când un doctorand din India m-a contactat, încercând o metodă diferită de a mea”, ne-a povestit Marian.
Participant la viaţă
Prin tot ceea ce face, Marian Pădure doreşte să fie un sprijin pentru cei aflaţi într-o situaţie asemănătoare cu a sa, uşurându-le, în acest fel, existenţa.
După atâţia ani de muncă, poate sunteţi tentaţi să credeţi că a abandonat studiul. Nicidecum… În momentul de faţă, lucrează la trei proiecte foarte importante. Unul din ele constă în realizarea filmelor cu descriere audio, plecând de la premiza că: „nimic nu este mai frumos decât să ştii că în sală sunt nevăzători şi persoane valide, urmărind acelaşi film”, ne-a spus cu emoţie Marian. Alt proiect, care se va materializa în curând, este de a crea cărţi accesibile tuturor nevăzătorilor, iar acestea să fie distribuite bibliotecilor publice.
În prezent, Marian Pădure este asistent de cercetare la Departamentul de Psihopedagogie Specială din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, unde a pus bazele Taberei internaţionale de calculatoare pentru nevăzători şi a Campusului internaţional pentru tineri nevăzători şi slab văzători, proiect finanţat de Comunitatea Europeană, prin Programul „Tineret în acţiune”.
„Nu mă simt special deloc. Sunt doar un individ cu deficienţe de vedere, participant la viaţă. Asta mă poate face mai responsabil şi mă face să-L iubesc pe Dumnezeu şi viaţa, aşa cum e ea. Sunt un caz fericit, deoarece am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă stabil”, ne-a mai spus Marian Pădure.
Dincolo de modestia care îl caracterizează, de tenacitatea, ambiţia şi perseverenţa care îl recomandă, Marian Pădure este un învingător în lupta cu viaţa şi problemele ei.
Monica BOSTAN
