Locul unde cărţile prind viaţă

Biblioteca Judeţeană „ Nicolae Iorga”adăposteşte într-una din încăperile sale din Palatul Culturii, secţia de legătorie. Aici, cu ajutorul mâinilor pricepute ale celor care lucrează de o viaţă în acest domeniu, cărţile deteriorate ale bibliotecii capătă o nouă viaţă, astfel încât să poată fi citite şi de alte generaţii. Secţia de legătorie a Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga”, situată provizoriu în două micuţe încăperi de la etaj, din cauza renovării nesfârşite a Palatului Culturii, adăposteşte zeci de cărţi şi teancuri de ziare, care îşi aşteaptă cuminţi rândul pentru a căpăta o nouă viaţă. Elena Caleaşcă, una dintre interlocutoarele noastre, din modestie, acceptă cu greu să ne vorbească despre ceea ce face aici de 24 de ani. „ Nu am urmat nicio şcoală de profil în acest sens. Dar am învăţat cu drag de la oamenii deosebiţi cu care am lucrat în decursul timpului. Aş putea spune că am furat această meserie. La noi vin cărţi din toate secţiile şi cu răbdare lucrăm la fiecare în parte pentru a-i reda aspectul iniţial. Practic le oferim o nouă viaţă, ca să poată fi citite şi de alte generaţii”, ne-a mărturisit Elena Caleaşcă. Tot aici se leagă şi colecţiile de ziare, publicaţie cu publicaţie, lună de lună. Uneltele folosite, ghilotina şi papşerul, deşi foarte vechi sunt încă în stare bună şi le sunt ajutor de nădejde celor 4 persoane, care îşi desfăşoară aici activitatea. „Tot ceea ce facem aici, facem cu drag. Pentru că trebuie să vă spun că această meserie, nu prea ai cum să o faci dacă nu o faci cu drag. Ne mândrim cu ceea ce facem şi nu pot să vă spun că am lucrat vreodată vreo carte cu mai mare drag decât alta. Doar aş putea spune că volumele care ne vin de la documentare necesită un tratament deosebit, faţă de cele care vin de la alte secţii. Dar pe toate le facem cu drag”, ne-a spus şi Elena Pişcoiu , colega Elenei Caleaşcă. Cărţile odată ajunse aici trec printr-un adevărat proces tehnologic, pentru a putea fi apoi redate circuitului bibliotecii. Astfel, acestea se desfac, se lipesc, li se croiesc coperţi, se împung şi apoi se cos, în dorinţa ca aceste cărţi să capete o nouă viaţă. Dacă la papşer se croiesc coperţile, cu ajutorul ghilotinei acestea se rotunjesc, păstrându-se astfel aspectul iniţial. „Din păcate sunt tot mai puţin aceia care doresc să practice această meserie. Totuşi, noi care lucrăm aici de atâţia ani le putem spune că dacă vrei să munceşti şi ai drag de carte poţi să faci meseria asta. Dacă nu, mai bine te apuci de altceva”, ne-a spus Elena Caleaşcă. Monica BOSTAN