Pe strada Democraţiei nr. 2 se află „Casa de târgoveţ”, cunoscută şi sub numele de „Casa Hagi Prodan”. Este considerată un adevărat „giuvaer al vechii noastre arte”. Cel care va trece pragul acestui muzeu va avea parte de o veritabilă lecţie de istorie, dar şi de o incursiune în timp.
Din punct de vedere arhitectural, planul construcţiei s-a bazat pe unul din tipurile vechilor case româneşti, cu patru încăperi, de-o parte şi de alta a unui hol, terminat cu sacnasiu în formă poligonală. Este considerată casa istorică a Ploieştiului, deoarece, la scurt timp după primul război mondial, în acest loc a luat fiinţă primul muzeu, numit „Muzeul Prahovei”.
Valorificând un patrimoniu de excepţie, muzeul prezintă interiorul unei case de negustor cu stare, din secolele XVIII–XIX.
Sacnasiul prezintă obiecte de artă veche orientală, chilimuri, vase de ars mirodenii, narghilele şi ciubuce, măsuţe cu intarsii de sidef, alături de ţesături vechi româneşti.
Sufrageria se remarcă printr-un mobilier sobru, bogat sculptat, dar şi prin tavanul din lemn sculptat cu motive stelare. Piesa cea mai valoroasă din sufragerie şi, negreşit, din tot muzeul, este „Icoana de la Ierusalim”, datată 5 iunie 1819, care a aparţinut lui Hagi Prodan.
Celelalte obiecte de mobilier, masa şi scaunele, aparţin stilului florentin. Din portretele de pe perete, zugrăvite de un pictor anonim, zâmbesc soţia lui Hagi Prodan şi nepotul acestora, bucurându-se, parcă, de vizitatorii care trec pragul casei lor.
Bucătăria poartă amprenta vremurilor apuse, la fel ca întreaga casă. Chiar şi aici se observă puternica influenţă orientală, redată atât de obiectele aflate în încăpere, cât şi de utilitatea lor: ibrice pentru cafea, tăvi din alamă pentru baclavale, căldăruşe, tingiri mari, râşniţă de cafea, piuliţa şi mojarul, talere de argint şi fructiere.
Dormitorul impresionează prin patul frumos modelat, cu stâlpi sculptaţi în torsadă, pe care este aşezată o cuvertură din catifea naturală cu broderii preţioase. La loc de cinste, pe pat, se află încălzitorul de pat. Deasupra patului tronează o galerie de lemn, lucrată cu intarsii de sidef. Camera găzduieşte foarte multe obiecte de cult: o icoană pictată pe lemn, carte de rugăciuni, cădelniţe. Corpul de iluminat din cameră, o piesă foarte rară, este tot de factură orientală şi este confecţionat din alamă bătută. El adăpostea lumânări care erau aprinse la sărbătorile familiei.
Întreaga casă reprezintă o mărturie preţioasă din epoci demult apuse şi, în acelaşi timp, invită pe cel care-i trece pragul, pentru o clipă, să retrăiască momente din acele vremuri.
Monica BOSTAN
