Doamna profesoara de istorie, Emilia Luchian face cinste Colegiului National “Mihai Viteazul”, Ploiesti prin proiectele pe care le organizeaza pentru ajutorarea copiilor cu dizabilitati, dar si prin intreaga sa activitate profesionala dedicata in primul rand lucrului cu elevii.
Nascuta pe 26 ianuarie 1951, in Braila, si-a dorit initial in copilarie sa devina actrita fiind fascinata de lumea teatrului. Timiditatea a fost un mare impediment in acest sens, iar destinul i-a oferit o cale mult mai potivita. In pragul maturitatii a fost nevoita sa decida ce va face cu viitorul sau, iar tatal sau, avocat de meserie, asadar un om cu putere de convingere dar si cu foarte multa experienta i-a oferit o mana de ajutor. El a fost cel care a indrumat-o spre studiul istriei si astfel s-a hotarat sa dea la Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi.
Dupa anii de studiu si-a facut stagiatura in mediul rural timp de 3 ani, pentru ca in oras nu erau posturi la acea vreme, si in felul acesta a descoperit o lume noua care initial a socat-o. Venita dintr-un mediu intelectual nu isi imaginase pana atunci ca pot exista copii de gimnaziu care nu stiau sa scrie si sa citeasca. La inceput a fost foarte dura cu ei si a pus note foarte mici, de 3 si de 4, insa si-a dat seama ca nu aceasta este solutia: “Consider ca nu pedeapsa cu nota este cea potrivita pentru copii. In opinia mea nota trebuie sa reflecte atat cunostintele, cat si respectul elevului fata de materia de studiu, dar si cum o percepe, cum o intelege si cat isi doreste sa stie. “
Pentru dansa perioada de stagiatura a reprezentat un inceput greu, dar care a invatat-o cu adevarat meserie si a pregatit-o pentru ceea ce a urmat. Din acest motiv si-ar dori pentru profesorii tineri sa mai existe o perioada de practica efectiva in diferite medi pentru a intelege ce inseamna cu adevarat invatamantul.
Dupa aceasta perioada, Emilia Luchian a ajuns sa alterneze postul de educatoare cu cel de profesor suplinitor si in felul acesta a invatat sa lucreze cu elevi de toate varstele, de la mici la mari.
In 1978, Emilia Luchian s-a titularizat la liceul din Urlati, unde facea eforturi pentru a-I aduce la scoala pe elevi. Petrecea cel putin doua ore pe drum, insa a ramas numai cu amintiri frumoase. “Acolo a fost adevarata mea scoala de pedagogie. Am avut colegi foarte buni si am intalnit oameni care mi-au vazut potentialul si m-au invatat cum sa muncesc”.
S-a implicat in diferite activitati: a fost sefa de catedra, a organizat cabinete de istorie foarte bine documentate si cercuri de pedagogie.
Mai tarziu a fost detasata la Colegiul National I.L. Caragiale, Ploiesti, iar apoi in anul 1991 a dat concurs s-a titularizat la Colegiul National Mihai Viteazul, Ploiesti, unde preda si astazi. Aici a intalnit un colectiv foarte deschisi spre diverse actiuni educative si culturale
Proiectul “De la frati pentru frati” a fost realizat pentru romanii de peste granita, din Basarabia si Chisinau incepand din anul 1995.
S-a facut un parteneriat cu Liceul ”Mircea Eliade”, sprijinit de Fundatia Mihai Viteazul, condusa de domnul Mircea Cosma.
In cadrul acestui proiect elevii liceului Mihai Viteazul din Cimislia au primit sute de carti, manuale, harti si atlase si nu numai, scopul fiind acela de a-I ajuta sa se documenteze cat mai mult.
S-a facut si schimb de experienta intre profesori, pentru a cunoaste alt mediu si alte conditii de viata.
Campania “Suflet pentru suflet” a inceput in anul 2000 si a fost o idee personala a Emiliei Luchian.
In cadrul acestei campanii a observat de-alungul anilor o participare masiva a elevilor. Colecteaza bani, haine, jucarii si carti pentru copiii cu dezabilitati din judetul Prahova si organizeaza serbari cu scopul de a aduce bucurie in sufletele acestora. In cadrul Colegiului National Mihai Viteazul aceasta campanie a devenit o traditie!
Emilia Luchian este, de asemenea, membra si colaboratoare a multor societati si fundatii culturale, printre care si Societatea culturala “Mileniul III”. In cadrul acesteia va fi coautor la “Marea Monografie a Ploiestiului” alaturi de un grup format din istorici, geografi si economisti.
Pe langa faptul ca a scris articole pentru diferite ziare si reviste locale si nationale si a participat cu multe communicate stiintifice la diferite simpozioane nationale si internationale, ea a scris si doua carti.
„Aromanii: Pretutindeni – Nicaieri” a fost publicata in anul 2007 din pasiunea sa pentru romanism, dar si pentru ca a observat ca problema aromanilor este foarte putin tratata in manuale si si-a dorit sa o faca cunoscuta in mod special elevilor, dar nu numai.
„Fereastra in timp. Orasul Ploiesti in anul 1928” a fost publicata in anul 2010 si reprezinta o monografie a Ploiestiului si a ploiestenilor. Numara 440 de pagini in care tinerii ploiesteni pot descoperi trecutul orasului lor.
Doamna profesoara a observat o nepasare a tinerilor fata de ceea ce ii inconjoara si de aceea si-a dorit sa le ofere o carte care sa le poata deschida orizonturile
Elevii au fost intotdeauna alaturi de dansa la lansarile de carte simtindu-se mandrii ca le este profesoara.
Mereu a avut elevi olimpici pe plan national si considera ca acesta este cu adevarat unul dintre cele mai frumoase roade ale muncii sale. Numerosi elevi i-au urmat modelul studiind istoria (doi doctori in istorie, multi profesori si muzeografi).
A primit distinctia nationala Gheorghe Lazar clasa I, ca o incununare a muncii sale si a simtit ca i-au fost recunoscute meritele.
Perceptia Emiliei Luchian fata de sistemul de invatamant actual nu este una tocmai buna. Considea ca birocratia actuala nu are niciun rost: „Sunt impotriva acestei deturnari a invatamantului de la scopul pe care il are: de a educa sub toate formele. A completa toate acele formulare care ni se impun, ia din timpul pregatirii pentru lectie, deci din timpul pretios rezervat educarii elevilor.”
Chiar daca mai este putin timp pana va iesi la pensie, Emilia Luchian isi doreste sa continue tot ceea ce a cladit si sa fie in continuare aproape de sufletele elevilor.
Iuliana Ruxandra Dinu








O admir teribil de mult pe Dna Profesor Luchian, mai ales că am avut onoarea s-o cunosc. Este un om cald, vesel şi foarte vivace.
O admir că are timp pt atâtea activităţi, că se implică cu sufletul, că e o bunică aşa de tânără !!!