CEL MAI CURAJOS PRAHOVEAN: Erika Garnier – feminitate atipică, perseverență, curaj și lecție de viață! Poveste spusă dintr-un scaun rulant

Este momentul să citim un nou capitol din seria „Cei mai apreciați prahoveni“ ai anului 2016. Un capitol care poate fi echivalentul unei cărți de succes! Erika Garnier, o tânără de numai 26 de ani, ne oferă o lecție de viață menită să ne facă să reflectăm mai mult asupra a ceea ce înseamnă destinul, ziua de mâine, încercările cu adevărat dure, dar, mai ales, curajul și puterea de a merge mai departe, a reuși și a găsi frumusețea acolo unde, poate, nici nu bănuim că există!

Toamna lui 2011

„Oare de câte ori n-am auzit sfatul de a ne bucura de fiecare moment pe care ni-l oferă viaţa şi de a ne mulţumi cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu?! Dar, oare, de câte ori l-am ascultat…?

Ne dorim mai mult, considerăm că merităm mai mult, alergăm după mai mult, fără a ne da seama, de fapt, că toată această “muncă” ne oferă doar bucurii de moment. Uităm să privim în jurul nostru, uităm să ne acordăm nouă un pic de timp pentru a analiza ceea ce contează cu adevărat pe lumea asta, omitem din grabă sau din orgoliu să le spunem persoanelor dragi cât de mult le iubim şi cât de mult contează că le avem aproape, că ne putem bucura împreună de Sărbători… Uităm să admirăm frumuseţea primăverii sau să mai surprindem pastelurile toamnei. Suntem prea grăbiţi şi prea comozi pentru o plimbare de câteva minute în parc…

Realizăm cât de importante şi cât de frumoase sunt aceste lucruri, care ni se par fireşti, nesemnificative, mărunte, abia când primim o lovitură zdravănă din partea vieţii, o lovitură care ne trezeşte la realitate, dar care lasă urme extrem de dureroase şi fizic, şi psihic.

În 2009, pe când lucram ca editor-coordonator la Alpha TV a venit în practică o studentă care trecea în anul al III-lea la SNSPA. O fată înaltă, frumoasă, cu nişte ochi extrem de expresivi, foarte sociabilă, inteligentă şi haioasă. De felul meu, sunt o persoană care mă apropii sufleteşte foarte greu de oameni, dar fata aceasta m-a cucerit din primele momente. Cele două săptămâni de practică s-au scurs repede, în schimb eu m-am ales cu o bună prietenă, Erika Garnier.

Am păstrat legătura pe messenger luni bune, până la un anumit moment când am văzut că a dispărut. Nu mai era de găsit nici pe internet, nici la telefon, nicăieri… După aproape jumătate de an de absenţă a reapărut online şi prietena mea. Bineînţeles că i-am adresat o serie de întrebări, cu reproşurile de rigoare că n-a mai dat niciun semn de viaţă, lucruri pe care aveam să le regret câteva clipe mai târziu, când mi-a dat vestea care m-a şocat. Nu mai putea merge, iar după pronosticurile medicilor, scaunul cu rotile urma să se transforme pentru ea din duşman în „prieten“ pentru tot restul vieţii…

Cum se poate ca un om sănătos, care până la 21 de ani s-a confruntat doar cu simple răceli, un om care a practicat ani buni sport şi a avut un regim de viaţă echilibrat să se trezească într-o dimineaţă cu o cruntă durere de spate, iar câteva zile mai târziu prizoniera unui scaun rulant?! Ce s-a întâmplat atunci cu Erika, ce a fost în sufletul ei când i s-a dat cea mai dureroasă, cea mai crudă veste? Numai ea poate şti. Mi-a spus doar că a sperat că le poate demonstra medicilor contrariul, a suferit când a văzut că în cazul ei nu s-au înşelat când au pus diagnosticul şi s-a resemnat când după tratamente şi o intervenţie chirurgicală, înaintea căreia i se dădeau şanse mari de a merge, i s-a reconfirmat că nu mai există nicio posibilitate să scape de invaliditate.

„Au urmat acele «de ce-uri», am avut o perioadă în care m-am cam supărat pe Dumnezeu şi cred că încă mai sunt un pic furioasă pe El. Dar, pe de altă parte acum văd cât de frumoasă este viaţa, cât de mult şi multe pierdem noi din ea, pentru că punem pe primul plan lucruri care n-au niciun fel de importanţă. Apreciez altfel, cu altă intensitate, tot ceea ce mă înconjoară, şi mă bucur enorm când îi văd pe ai mei liniştiţi. Şi dacă înainte visam să ating Luna şi stelele, acum nu-mi doresc decât să mă pot plimba prin ploaie o zi întreagă“, mi-a spus Erika, într-unul din momentele în care şi-a lăsat, parcă, sufletul să vorbească. Nu o face prea des pentru că nu vrea să-i întristeze pe cei din jurul ei şi pentru că urăşte să fie compătimită. Pentru ceilalţi, ea trebuie să fie Erika puternică, ambiţioasă, care se pregăteşte să-şi dea licenţa pe care trebuie s-o ia cu nota maximă, acea prietenă „gălăgioasă“, hazlie, cu cei mai frumoşi şi non-conformişti cercei pe care i-am văzut vreodată şi care n-ar refuza niciodată un pahar de vin fiert…sau chiar două“.

 

Toamna lui 2016

Așa suna povestea Erikăi Garnier, în urmă cu cinci ani! A fost prima relatare publică despre viața unui om, care pentru noi toți, este un model de viață, un model de reușită, dar, totodată, un semnal de alarmă că tot ceea ce avem astăzi și toate planurile de viitor ne pot fi schimbate la 180 de grade de imprevizibilul destinului.

În timpul care s-a scurs de când scriam rândurile de mai sus, Erika a realizat cât nu reușesc alții în zeci de ani. A absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice, din cadrul SNSPA, cu nota maximă și nu s-a limitat doar la atât. S-a înscris și la Facultatea de Istorie din Târgoviște, pe care, de asemenea, a finalizat-o între timp, a obținut carnetul de conducere și șofează o mașină adaptată nevoilor speciale, iar în cadrul Fundației Motivation, cea care a reușit s-o scoată din carapacea în care intrase imediat după operație și verdictul implacabil: că nu va mai putea merge, Erika a devenit, pe rând, din beneficiar, voluntar, trainer independent. Însă ambiția, perseverența, calitățile în domeniul comunicării au fost rampele către următorul pas. În aprilie 2014 a devenit manager de proiect. Datorită muncii sale, Fundația Motivation România oferă scaune rulante persoanelor cu dizabilități, al căror număr diferă de la un an la altul, fiind de ordinul sutelor. Erika Garnier coordonează programele de pregătire pentru clienți și familiile lor, care învață cum să își folosească fotoliile rulante cât mai eficient pentru a dobândi libertate de mișcare și independență personală. Totodată încearcă să schimbe situația piedicilor pe care persoanele asemenea ei le au cu accesibilitatea în mijloacele de transport în comun și în instituțiile publice. Un demers necesar, dar față de care autoritățile par a fi și surde, și mute, și oarbe!

Faptul că nu-și poate mișca picioarele, nu înseamnă că nu poate face sport. Și se ocupă și de acest domeniu mai mult decât o fac majoritatea celor din categoria persoanelor care n-au nicio dizabilitate. Joacă baschet, participă la maratoane, iar din toamna anului trecut a preluat sarcina de coordonator pentru sport în scaun rulant. Din această postură a avut un rol cheie în succesul programului Sports Envoy al Ambasadei SUA, prin intermediul căruia a fost organizat un eveniment motivațional la care au luat parte doi jucători americani de tenis, imobilizați la rândul lor în fotolii rulante.

A obținut o serie de recompense pentru activitatea intensă, iar cel mai recent și, poate, cel mai important premiu primit până acum este cel oferit, în acest an, de către Departamentul de Stat al SUA pentru „Femei Curajoase din întreaga lume”, iar Erika a  fost în topul preferințelor pentru curaj, spirit de conducere în susținerea drepturilor omului, egalității femeilor și progresului social.

Încă un lucru demn de admirat este faptul că nu și-a pierdut nicio clipă feminitatea. Niciun lucru vestimentar sau accesoriu nu și-l pune la voia întâmplării. Iar machiajul, oricât de discret, nu lipsește! Este una dintre participantele la ediția de acum doi ani a evenimentului Atipic Beauty, în cadrul căruia pe catwalk putem admira, anual, frumuseți…atipice.

În timpul liber își face ordine în colecțiile de bufnițe și oițe, o găsim citind (preferatul este scriitorul Milan Kundera) sau în bucătărie, acolo unde se transformă în masterchef-ul familiei!

Text: Liliana Maxim Minculescu

Foto: arhiva personală Erika Garnier