La ceas de început de an şcolar, când frunzele aştern covoare aurii, am întâlnit o profesoară care şi-a ales meseria de dascăl din vocaţie. Oricând gata să o ia de la capăt pe acelaşi drum, sădeşte, zilnic, în sufletelor elevilor săi, bucuria cunoaşterii şi îi ajută să descopere plăcerea de a învăţa matematicaDeşi meseria de dascăl nu este cea mai bine văzută, în România, în ultimii ani, există şi dascăli cu vocaţie, asemenea Elenei Lazăr. Ea „şlefuieşte suflete” şi clădeşte cariere, de 23 de ani, fără a regreta vreun minut drumul ales. ”Mi–am ales această profesie, din admiraţie şi din respect pentru dascălii mei, dar şi pentru a face în aşa fel încât elevii să îndrăgească matematica… În viaţa mea de elev, geometria de clasa a şasea a fost o piatră grea de încercare şi acesta a fost momentul când m-am hotărât să merg mai departe cu studiul fascinant al matematicii”, ne mărturiseşte Elena Lazăr.
Să fii dascăl reprezintă mai mult decăt o profesie. A-i învăţa pe alţii presupune să ai vocaţie, dăruire, talent.
”Aflându-te tot timpul în faţa elevilor, trebuie să faci în aşa fel încât ei să te perceapă ca pe un prieten, gata mereu sa le fie alături, în anevoiosul drum al cunoaşterii. Suntem datori să fim modele elevilor noştri, pentru a pune bazele carierei lor”, a adăugat Elena Lazăr.
Deşi statutul cadrelor didactice nu-i încurajează, astăzi, pe elevi şi studenţi să îşi aleagă o carieră în învăţământ, Elena Lazăr e gata oricând să o ia de la capăt.
„Nu există bucurie mai mare decât de a-ţi întâlni foştii elevi, ajunşi oameni maturi, şi de a-i asculta mărturisindu-ţi că ai însemnat ceva, în drumul realizării lor profesionale, că işi amintesc cu drag orele pe care le susţineai în faţa lor”, ne-a spus, cu emoţie, Elena Lazăr.
Exemplul Elenei Lazăr nu este singular şi, cu siguranţă, in judeţul nostru se află multe cadre didactice, care au făcut din profesia de dascăl o artă.
Monica BOSTAN
