Istorie la Conacul Bellu

Conacul Bellu din Urlaţi, amplasat într-un cadru de basm, cu un nume de rezonanţă, este un monument de arhitectură, construit în stil vechi românesc. Vizitarea sa oferă clipe de încântare. E o incursiune într-o epocă demult apusă. Clădirea este un amestec de bun-gust şi rafinament, ilustrând foarte bine viaţa boierilor din secolul al XIX-lea. Muzeul expune artă plastică şi decorativă (ceramică, ţesături, unelte româneşti din sec. al XIX-lea), coloane şi capiteluri, chenare de uşi şi ferestre sculptate în piatră, din veacurile al XVII-lea, al XVIII-lea, picturi din sec. al XIX-lea, faianţă, mobilier din diverse epoci, artă orientală (vase şi stampe japoneze, vase de aramă, mobilier), icoane şi arme din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Mobilierul, aproape în totalitate, a aparţinut familiei Bellu. Scaunele din sufragerie, salon şi dormitor, scaunele cu spătar de pânză, care se strâng, scaunul cu tapiserie din piele, în formă de tron, masa mare din sufragerie, din dormitor, măsuţe de toaletă, de ceai, sau măsuţe turceşti, încrustate cu sidef, biblioteca cu vitrină, dulapul de haine, comoda, scrinul cu sertare, patul cu baldachin. Tot din colecţia Bellu sunt tablourile: „Portret de bărbat”, de Pavel Dincovici, „Ţăranca”, de Eugen Maximovici, „Bătrân cerşetor”, de Theodor Aman. Gabriela Nicolau, gazda noastră de la conac, ne-a precizat: “clădirea în care ne aflăm acum, de fapt a fost gândită ca o anexă a conacului. Clădirea propriu-zisă a conacului a fost distrusă în totalitate, la cutremurul din 1940”.

Conacul se completează cu o cramă boierescă, cu piese cioplite în piatră şi alte utilaje şi vase, pentru producerea, păstrarea şi consumarea vinului, din vechime şi de azi.

http://www.telegrafuldeprahova.ro/prahova/istorie-la-conacul-bellu