Într-un sistem unde totul se bazează pe acumularea de informație, pe antrenarea creierului și aproape deloc pe cea a aptitudinilor și pe cea a sufletului, într-un sistem unde este încurajată competiția elevului cu ceilalți și mai puțin cea cu el însuși, mai descoperim și excepții. Și ne bucurăm când, printre dascălii actuali, întâlnim și portrete precum cel al „domnului Trandafir“.
Sunt oameni care-și aleg meseria, dar sunt și situații în care profesia este cea care-i alege. I s-a întâmplat și Alinei Bârsan (30 de ani), învățătoare la Școala Generală „B.P. Hasdeu“, din Câmpina. Și-a dorit să fie educator, iar cinci ani a lucrat cu preșcolari, însă dintr-o „greșală“, una fericită, cum avea să-și dea seama, ulterior, a devenit învățător titular. Astfel, în urmă cu cinci ani își începea activitatea cu o clasă pregătitoare. Atât ea, cât și cei 25 de copii (din clasa a II-a au fost 26) aveau să ia totul de la zero.
Au învățat împreună, au descoperit împreună. Însă, înainte de adunări, scăderi, citit, etc, Alina Bârsan și-a dorit ca elevii ei să deprindă mai mult: lecțiile de și pentru o viață. A știut, din start, că are nevoie și de cooperarea celui de-al treilea membru în această relație complexă a educației: părintele. Astfel, le-a spus, din start, direct și sincer, ceea ce vrea să facă la școală, dar și dincolo de granițele unității de învățământ. „Părinții au înțeles și m-au sprijinit tot timpul în demersurile inițiate“, ne-a mărturisit Alina Bârsan. În primii ani a remarcat faptul că elevii ei mergeau după structura clasică, a competiției cu cei din jurul lor și nu cu ei înșiși, că știau mai bine mediile colegilor decât pe-ale lor. Și-a dat seama că este momentul să schimbe tactica. Le-a explicat că fiecare are ceva al lui, fiecare are un talent într-un anumit domeniu, iar concurentul principal nu este colegul X sau Y, ci el însuși.
„Dacă vrea să fie mai bun, să fie pentru el, pentru că așa își dorește el, nu pentru că trebuie să-l depășească pe un coleg sau pe altul. Nu am încurajat comparațiile. Nici la concursurile școlare nu am trimis întotdeauna aceiași copii. Prin rotație, am vrut să treacă toți prin această experiență. Iar printre «frunzele uscate», cum, probabil, se vedeau ei sau erau percepuți de către cei din jur, am descoperit adevărate talente în domenii unde nu bănuiam că ar avea veleități“, a completat învățătoarea.
A fost în permanență sinceră cu ei, iar atitudinea i-a fost răsplătită corespunzător.
„Nu am rezolvat de acasă toate problemele pe care urma să le fac la clasă și nu am ezitat să recunosc că nu știu rezolvarea unora dintre ele. Am lucrat împreună și am înțeles împreună cum să ajungem la rezultatul corect“, a declarat pedagogul.
Pentru ea, cei 26 de copii sunt asemenea unui puzzle în care fiecare componentă contează. Fiecare are importanța ei la fel de mare, pentru că fără o singură piesă jocul este incomplet. Și, din acest motiv, toate acțiunile întreprinse au fost unele în care au fost implicați toți, de la jocuri până la acțiuni umanitare. I-a încurajat să aibă o opinie și să și-o exprime, i-a învățat să-și rezolve singuri conflictele, dar, înainte de toate, i-a ascultat.
„Noi, adulții, greșim atunci când le tratăm problemele ca pe niște fleacuri. Pentru ei, ceea ce-i macină este la fel de important precum sunt dificultățile noastre. Copiii trebuie ascultați, sfătuiți și încurajați să aibă atitudine. Una corectă!“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.
Dar cel mai important, învățătoarea le-a predat o lecție pe care n-o regăsim, din păcate, în programa școlară. O mai predau și alte cadre didactice, dar parcă-s din ce în ce mai puține cele care n-au uitat că un elev are mai multă nevoie de lecția omeniei și de cea de a se descurca în viață.
Alina Bârsan i-a învățat pe elevii săi să fie oameni, să-i trateze pe cei de lângă ei de la egal la egal, iar atunci când este cazul să-i ajute. Astfel, le-a cerut ca în loc de un sandviș să aibă două, unul și pentru cel care și-a uitat pachețelul acasă sau nu-și permite. I-a mobilizat să strângă bani și pentru cei care nu au teniși pentru sport sau nu-și permiteau să meargă în excursie.
„La rândul meu, am căutat varianta de mijloc, să fie prețuri acceptabile, astfel încât să putem acoperi pentru toți. Nu aș fi putut să le vorbesc despre unitate, iar în excursii să merg doar cu jumătate dintre ei”, ne-a mai spus interlocutoarea noastră.
Un exemplu de ambiție și omenie!
În clasa a IV-a, a trecut la un alt nivel cu cei 26 de copii ai ei în ceea ce privește lecția omeniei. Au hotărât să meargă mai departe cu ajutorul oferit celor din jur şi să strângă bani pentru cazuri sociale. Așa au început să creeze brățări din elastice colorate, iar banii obținuți din vânzarea lor să-i doneze. În Săptămâna Mare, împreună cu câțiva membri ai grupului de voluntariat „Pentru Tine“, elevii Alinei au mers la o familie din Comarnic a cărei casă a ars înainte de Sărbătorile de iarnă. Din banii strânși de ei, la care s-au adunat și alții donați de către câțiva membri ai grupului amintit, copiii au cumpărat BCA-uri și saci de ciment și au pus „piatra de temelie“ a unei noi case. Ceea ce-au văzut acolo nu i-a lăsat indiferenți.
„A fost ceva ciudat, un sentiment amestecat de bucurie cu tristețe. Am fost mândri pentru că am putut da o mână de ajutor, dar este trist cât de nedreaptă este viața cu unii oameni“, i-a spus Ștefan, unul dintre copii, învățătoarei lui.
Și pentru că la vârsta lor, ambiția și visurile au cu totul alte dimensiuni, cei mici sunt hotărâți să meargă mai departe. Astfel, de la Paște până acum, copiii au mai strâns încă 500 de lei din vânzarea brățărilor sau din banii lor de buzunar, dar și din cei donați de către profesori. Demersul lor a fost primit cu brațele deschise și de către multe cadre didactice din școală care îi donează Mariei Radea din Comarnic alte zeci BCA-uri. În plus, elevii clasei a IV-a B le-au urmat exemplu și au adunat și ei o sumă care va avea aceeași destinație. „Ei sunt entuziaști, cred că o casă se ridică ușor, dar la cât de hotărâți sunt vor face multe lucruri pentru această familie“, este convingerea Alinei Bârsan.
CITEȘTE ȘI Munca în echipă! 26 de elevi câmpineni pun încă o cărămidă la noua casă a unei familii din Comarnic
De ce fac copiii lucrul acesta? „Pentru că, doamna, este momentul să vă demonstrăm că am înțeles ceea ce ne-ați învățat. Cinci ani ne-ați explicat cum și de ce să fim buni, iar acum este rândul nostru să vă arătăm ce am înțeles din această lecție“, este răspunsul uneia dintre elevele Alinei Bârsan, dar care exprimă punctul de vedere al tuturor colegilor ei. Și, totodată, este răspunsul care i-a conferit învățătoarei cel mai frumos moment al celor cinci ani petrecuți împreună.
„Dacă unul dintre cei 26 de copii cu care am lucrat în ultimii cinci ani va înțelege și va aplica principiile predate de mine, atunci pentru mine este un câștig! La rându-i își va educa propriii copii în același stil…“, a încheiat Alina Bârsan.
Știe că-i va fi cumplit de dor de „bestiile“ ei, dar la fel de bine ar trebui să știe că este cea care, cu siguranță, va rămâne în sufletul acestor copii ca dascălul care i-a învățat că EDUCAȚIA înseamnă mai mult decât o memorare de date, de premii câștigate, de examene trecute sau picate…
Text și foto: Liliana Maxim Minculescu
