Trăim într-o perioadă a paradoxurilor în care Educația simte nevoia acută de educație și oameni instruiți, când Comunicării îi lipsește însăși comunicarea, iar Sănătății sănătatea. Iar lista sistemelor „bolnave“, deficitare ar putea continua.
Mă voi opri, de această dată, asupra domeniului Sănătății, a feței mai puțin văzute, dar extrem de criticate. Nu voi vorbi despre tratamente, specializări și alte lucruri în care mi-aș „prinde urechile“, ci despre oamenii care muncesc aici, cei care, de multe ori, fac diferența între viață și moarte și cei cărora puțini dintre noi își amintesc să le mulțumească. Însă, niciodată, dar niciodată, nu uităm să-i criticăm dacă au greșit sau considerăm noi că au acționat greșit. Și asta pentru că pe medicii și pe asistentele prin mâna cărora trecem îi vedem ca pe niște Dumnezei pe Pământ și nu ca pe niște oameni prin mâinile cărora Dumnezeu lucrează și care, da, uneori nu mai au ce face pentru că firul ne-a ajuns la capăt. Nu ating în acest material acele cazuri care au transformat viața omenească într-un scop comercial sau în experimente… Astfel de situații „beneficiază“ de o suficientă mediatizare.
În luna decembrie am fost internată la Spitalul Municipal din Câmpina, la secția de Obstetrică-Ginecologie. Dincolo de bucuria aducerii pe lume a unui suflet, am descoperit o echipă care demontează toate teoriile propagate la nivel național despre personalul sanitar. Am văzut ce înseamnă să lucrezi cu profesionalism, răspundere și, mai ales, cu sufletul. Am văzut ce înseamnă să pui pacientul pe primul loc, chiar dacă acasă ai un copil cu febră, despre care nu știi ce are și care, poate, ar avea nevoie mai multă de tine decât pacienții pe care-i îngrijești. Iar când ai ajuns acasă a trebuit să revii la spital, dar, de această dată, nu în postură de cadru medical, ci de mamă a pacientei care a fost băgată de urgență în operație.
Am văzut ce înseamnă să nu mai știi ce noțiunea Sărbătorilor, a meselor în familie, a zilele de week-end. Am văzut cum este să lucrezi într-un sistem deficitar din punct de vedere al personalului, să fii nevoit să te împarți în două-trei locuri, unul cu o responsabilitate mai mare decât celălalt.
alaturi de echipa de la Sectia Obstetrica-Ginecologie
Am văzut și am apreciat, pe lângă tratamentul medical, pe cel uman, adresat tuturor pacientelor. Nu a existat „tu“, nu a existat ton ridicat, nu a rămas întrebare fără răspuns privind medicația administrată sau alte curiozități privind starea de sănătate. Cât despre bine cunoscutele buzunarele mari și încăpătoare ale halatelor, aici n-am văzut așa ceva. Iar dacă existau persoane care să pună întrebarea „cât «merge» la doctor, la asistentă, la infirmieră, răspunsul a fost «aici nu există așa ceva»“. Și pot confirma din postura de pacient că, da, la secția unde am fost internată nu există așa ceva!
Am asistat, de asemenea, la ceea ce înseamnă să-ți învingi orgoliul, iar pentru siguranța unui diagnostic corect să ceri și a doua părere.
În schimb, din partea unora dintre paciente, și cred că nu există serie fără astfel de situații, am constatat și lipsă de educație, și de bun-simț. Este adevărat că aceste cadre medicale sunt în slujba noastră, a pacienților, dar sub nicio formă nu sunt obligate să suporte nesimțirea celor certați cu apa și săpunul, a celor care nu țin cont de minimum regulilor care trebuie respectate într-un spital, punându-le astfel în dificultate.
Dacă în privința condițiilor de spitalizare la Câmpina mai este de lucru, mai este loc de îmbunătățiri, care, mai mult ca sigur, vor apărea!!! (proiecte sunt și pentru anul în curs), în privința personalului medical, standardul este la un nivel ridicat. Iar acest lucru se reflectă și în adresabilitatea ridicată pe care o întâlnim la Secția de Obstetrică-Ginecologie, din Câmpina, unde vin să nască femei din tot județul, dar și din cele învecinate Prahovei. Iar acest lucru ne demonstrează că se poate, ne dă o speranță că lucrurile se pot schimba și în acest sistem atât de prejudiciat în ultimii ani, chiar dacă aceste îmbunătățiri pornesc de la micro spre macro!
Dar, cum sunt răsplătite aceste cadre medicale? Din păcate, prin salarii mici, printr-un sistem care nu le permite timp de odihnă, de studiu suplimentar, din cauză că sunt nevoite să lucreze la foc continuu pentru a suplini lipsa de personal, Dar, poate, cel mai tare doare lipsa de respect din partea celor pe care i-au îngrijit…
Voi când ați spus, ultima dată, MULȚUMESC?
Știți cât poate valora un simplu MULȚUMESC pentru acești oameni care-și petrec mai mult timp la spital decât acasă, cu familia? Știți cât de mult poate conta o floare oferită la externare sau, ulterior, după ce-ai fost pus pe picioare?! Câteodată înseamnă mai mult decât orice recompensă financiară care, oricum, în sistemul sanitar de stat din România întârzie și va întârzia mult timp să apară.
Nu este niciodată târziu să le mulțumim. Și pentru că începutul de primăvară este dedicat FEMEII, vă invit să nominalizați o doamnă sau mai multe din rândul cadrelor medicale căreia/cărora vreți să îi/le mulțumiți pentru binele făcut!
Voi da startul cu un MULȚUMESC din tot sufletul pentru ceea ce înseamnă darul vieții doctorului Cristina Radu (foto) și echipei de la Secția Obstetrică-Ginecologie din Câmpina!
Liliana Maxim Minculescu
