Asistența socială are frumusețile ei și la propriu, și la figurat! Dacă ar fi organizat un concurs de miss (poate fi o potențială idee, de ce nu?!) în acest domeniu, Daniela Liță ar fi una dintre concurentele cu mari șanse de a obține marele premiu. Dar, dincolo de aspectul fizic plăcut, tânăra ascunde un suflet frumos și o puternică determinare de a-i ajuta pe cei din jur. Altfel, așa cum am mai spus-o și în materialele precedente, nu prea ai ce căuta în asistența socială.
Iar Daniela Liță este, totodată, și un model pentru tinerii care simt că nu se află pe drumul corect. Ea a simțit că vrea mai mult, poate mai mult, așa că a îndrăznit, a riscat, dar a câștigat! Ce? Aflați, parcurgând rândurile de mai jos, dedicate unui nou membru din breasla asistenților sociali sau medicilor fără stetoscop.
De la șlefuirea metalelor la cea a caracterelor
Și-a început activitatea în 2005 ca muncitor în prelucrarea metalelor prețioase. Însă timp de un an și-a dat seama că n-a întâlnit „piatra“ cea mult așteptată pe care s-o șlefuiască așa cum și-ar fi dorit. Și parcă nu valorile de acest gen era cele pe care ar fi vrut să le modeleze o viață întreagă, motiv pentru care, în 2007, la vârsta de 23 de ani, s-a îndreptat către Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București. Aici, tot despre „șlefuire“ a învățat, dar nu a pietrelor prețioase, ci a valorilor umane. Și cine a spus că un om este mai ușor de modelat decât o piatră s-a înșelat amarnic… Și mai ales dacă „meșterul“ nu are talentul și „uneltele“ necesare șlefuirii. Ceea ce în asistența socială s-ar traduce prin suflet, chemare către această profesie, cunoștință, răbdare și dorința de a „trata“ un pacient „social“.
„Din punctul meu de vedere, pentru a fi asistent social trebuie sa simți «chemarea». Altfel, nu cred că poți face anumite lucruri, zilnic, care să nu îți placă pentru care să nu fii făcut. Nu cred că ai putea rezista. Apoi, în practică, descoperi provocări în fiecare zi, peste care trebuie să treci, pe care trebuie să știi cum să le abordezi și să le «tratezi». Ca o analogie, asistentul social este asistentul medical care încearcă să vindece sau, cel puțin, să trateze «durerile sociale» ale beneficiarilor“.
Asistența socială, alegerea sufletului!
Ca orice tânăr la început de drum și, de altfel, ca aproape toți colegii din breasla ei, Daniela a ales asistența socială fără să știe prea multe despre ea. Auzise câte ceva despre domeniu și acele puține caracteristici pe care le-a aflat în primă instanță i-au trezit interesul și dorința de a urma această cale.
„Nu știam atât de multe despre atribuțiile asistentului social, dar am ales asistența socială deoarece consider că mă reprezintă. Îmi place să ajut, am credința că toți oamenii merită ajutați, indiferent de modul în care facem acest lucru și indiferent de atitudinea persoanei care necesită ajutorul. Când rezolv diferite cazuri, mă simt mulțumită pentru că am reușit să fac un bine și pentru că pot contribui la crearea stării de bine a celuilalt“.
Bariera de care se lovesc toți din această meserie este necunoașterea activității asistentului social. Ce face el, care îi este menirea? Pentru mulți, asistența socială se rezumă la acele ajutoare financiare acordate de stat. Pentru alții, asistentul social se rezumă la acel om „rău“ care vine să ia copiii, lăsați de izbeliște și folosiți de către unii părinți doar ca o sursă de venit, și să-i ducă într-un mediu unde au șansă să se întâlnească, într-un sfârșit, cu copilăria.
„Din vorbele și atitudinea persoanelor cu care interacționăm direct, îmi dau seama că statutul de asistent social nu este foarte cunoscut în comunitate. Nu de puține ori, am întâlnit persoane care fac confuzie între asistentul social și asistentul personal sau maternal. Asistentul social este perceput ca un polițist social, deoarece, ca reprezentant al serviciului public de asistență socială din cadrul primariei, interacționăm direct cu persoanele și, deseori, când solicităm diferite acte necesare pentru rezolvarea cazului, întâlnim întrebarea: «dar de ce ma anchetați? Dar de ce îmi cereți documentul de identitate?»”
Beneficiari buni vs beneficiari „răi“
Oamenii cu care lucrează Daniela sunt asemenea fiecăruia dintre noi: o surpriză, o provocare. Iar elementul de noutate este cel care nu te lasă niciodată să te plictisești în acest domeniu, să crezi că le-ai descoperit și le știi pe toate. Dimpotrivă, cu fiecare beneficiar sau „pacient social“, om pe care-l întâlnești, constați că în față o „carte“ cu un conținut nou, care-ți trezește interesul de a o termina de citit cu fiecare pagină pe care o parcurgi. Dar pentru a o înțelege, simți că ai nevoie de dicționare, de explicații suplimentare… Și nu trebuie să-ți fie rușine să ceri aceste detalii. Daniela a învățat lucrul ăsta și a înțeles că în asistența socială, munca este una de echipă, una în care orgoliile nu-și au rostul, una în care scopul este, întotdeauna, același: vindecarea „pacientului social“.
„Cred că interacțiunea cu oamenii de diferite genuri îți întărește personalitatea, pornind de la oamenii buni, inteligenți de la care poți învăța multe până la cei care nu au fost privilegiați de viață sau de soartă.
În privința beneficiarilor, aici am distins două mari categorii:
a)cei care au ajuns să beneficieze de servicii sociale din cauza unor factori externi, independenți de voința lor.
b)cei care sunt dependenți de serviciile sociale și nu se motivează să încerce altceva. Poate că unii mă vor considera răutăcioasă, dar trebuie să fim și obiectivi“.
Oricât de detașat ai porni la drum și oricât de mult ți-ai impune să nu te mai lași marcat de cazul pe care-l vei întâlni, în profesia asta este foarte dificil. Lucrezi cu oameni, lucrezi cu suflete…
„Cel mai mult ma impresionează persoanele vârstnice, poate din cauza faptului că, în urmă cu doi ani, tatăl meu a decedat și văd în fiecare persoană vârstnică puțin din el. Este foarte greu să vezi că persoane care în tinerețe au fost independente, acum nici măcar nu mai pot ridica mâna să mănânce. Este foarte impresionant să surprinzi privirea celui asistat, acea privire în care se citește tot ce nu mai poate fi rostit: neputința, durerea, resemnarea.
Toate cazurile mă marchează în mod conștient sau inconștient.
Unul din ele care m-a impresionat foarte puternic a fost cel al unui bătrân la care am mers și am văzut că, deși era foarte bine îngrijit de fiica lui, avea o mimică tristă, se vedeau în ochii lui neputința și deznădejdea. M-a marcat întâlnirea cu acest bătrânel atât de tare încât mi-au dat lacrimile“.
Nu o impresionează și nu este de accord cu ajutorul acordat de stat „puturoșilor“, cu cei care în locul unui program riguros de lucru, al banului câștigat prin muncă preferă plafonarea, lenea și banul statului… Vine sigur și fără efort. Este principala schimbare pe care Daniela, asemenea multora, chiar și a celor care nu sunt în domeniul asistenței sociale, o văd ca prioritară.
„Trebuie să facem în așa fel încât ca persoanele care sunt dependente de serviciile și prestațiile sociale, care nu se mobilizează și se mulțumesc cu ajutorul social, de exemplu, să încerce altceva, să fie motivate și să fie îndreptate către o sferă de indepență socială“.
Fericirea alegerilor corecte!
Cu plusurile și minusurile ei, profesia de asistent social creează un soi de dependență…cea de a face bine. Iar când apar rezultatele, cu greu vei mai putea renunța la ea. Este și motivul pentru care toți, dar absolut toți asistenții sociali cu care am interacționat mi-au mărturisit că dacă ar fi s-o ia de la capăt, ar alege, fără ezitare, același drum.
Daniela Liță se consideră un om norocos. Lucrează într-un domeniu care, pe zi ce trece, îi trezește un interes și mai mare, dar are și o viață de familie frumoasă. Lipsește din acest cadru un bebe, însă este conștientă că atunci când va sosi momentul, familia îi va fi completă.
Momentan se bucură și de timp liber pe care și-l petrece citind, călătorind și îngrijind cei trei câini pe care-i are, dintre care doi sunt „adoptați“ din rândul maidanezilor.Și mai are o pasiune despre care nu vorbește, dar una care este vizibilă: grija pentru frumusețe. Un suflet bun completat de un chip frumos și îngrijit.
Liliana Maxim
Sursa foto: arhiva personală Daniela Liță
Acest articol este sustinut si finantat de Sucursala Prahova a Colegiului National al Asistentilor Sociali din Romania care a demarat o campanie de promovare a profesionistilor din asistenta sociala.
