DANIELA LIȚĂ sau o altfel de „definiție“ a frumosului din asistența socială!

Asistența socială are frumusețile ei și la propriu, și la figurat! Dacă ar fi organizat un concurs de miss (poate fi o potențială idee, de ce nu?!) în acest domeniu, Daniela Liță ar fi una dintre concurentele cu mari șanse de a obține marele premiu. Dar, dincolo de aspectul fizic plăcut, tânăra ascunde un suflet frumos și o puternică determinare de a-i ajuta pe cei din jur. Altfel, așa cum am mai spus-o și în materialele precedente, nu prea ai ce căuta în asistența socială.

Iar Daniela Liță este, totodată, și un model pentru tinerii care simt că nu se află pe drumul corect. Ea a simțit că vrea mai mult, poate mai mult, așa că a îndrăznit, a riscat, dar a câștigat! Ce? Aflați, parcurgând rândurile de mai jos, dedicate unui nou membru din breasla asistenților sociali sau medicilor fără stetoscop.

De la șlefuirea metalelor la cea a caracterelor

Și-a început activitatea în 2005 ca muncitor în prelucrarea metalelor prețioase. Însă timp de un an și-a dat seama că n-a întâlnit „piatra“ cea mult așteptată pe care s-o șlefuiască așa cum și-ar fi dorit. Și parcă nu valorile de acest gen era cele pe care ar fi vrut să le modeleze o viață întreagă, motiv pentru care, în 2007, la vârsta de 23 de ani, s-a îndreptat către Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București. Aici, tot despre „șlefuire“ a învățat, dar nu a pietrelor prețioase, ci a valorilor umane. Și cine a spus că un om este mai ușor de modelat decât o piatră s-a înșelat amarnic… Și mai ales dacă „meșterul“ nu are talentul și „uneltele“ necesare șlefuirii. Ceea ce în asistența socială s-ar traduce prin suflet, chemare către această profesie, cunoștință, răbdare și dorința de a „trata“ un pacient „social“.

„Din punctul meu de vedere, pentru a fi asistent social trebuie sa simți «chemarea». Altfel, nu cred că poți face anumite lucruri, zilnic, care să nu îți placă pentru care să nu fii făcut. Nu cred că ai putea rezista. Apoi, în practică, descoperi provocări în fiecare zi, peste care trebuie să treci, pe care trebuie să știi cum să le abordezi și să le «tratezi». Ca o analogie, asistentul social este asistentul medical care încearcă să vindece sau, cel puțin, să trateze «durerile sociale» ale beneficiarilor“.

Ca orice tânăr la început de drum și, de altfel, ca aproape toți colegii din breasla ei, Daniela a ales asistența socială fără să știe prea multe despre ea. Auzise câte ceva despre domeniu și acele puține caracteristici pe care le-a aflat în primă instanță i-au trezit interesul și dorința de a urma această cale.

„Nu știam atât de multe despre atribuțiile asistentului social, dar am ales asistența socială deoarece consider că mă reprezintă. Îmi place să ajut, am credința că toți oamenii merită ajutați, indiferent de modul în care facem acest lucru și indiferent de atitudinea persoanei care necesită ajutorul. Când rezolv diferite cazuri, mă simt mulțumită pentru că am reușit să fac un bine și pentru că pot contribui la crearea stării de bine a celuilalt“.