Istoria institutiei pompierilor ploiesteni îsi gaseste originile în procesul de modernizare al societatii românesti din primele decenii ale secolului al XIX-lea, în strânsa legatura cu dezvoltarea social-edilitara si economica a orasului. Ineficienta formelor de stingere a incendiilor, de tip medieval, bazate pe voluntariatul locuitorilor facea tot mai necesara organizarea unui serviciu de pompieri angajati, de municipalitate, constituiti într-o „comanda de foc”.
Prima atestare documentara a unei astfel de comenzi de foc, dateaza din anul 1833, când Primaria orasului încheia un contract cu Anghel Abagiu care, sef al tulumbagiilor se angaja „a pazi bune orânduieli pentru întâmplari de aprindere de foc.” În subordinea acestuia se aflau patru tulumbagii care, la rândul lor se angajau sa fie „cu deosebita priveghere si îndata saritori când se va întâmpla ca sa se aprinda vreo casa sau vreo pravalie”.
Incendiile anilor urmatori dovedeau ca o asemenea forta era mult prea redusa pentru a le face fata , abia dupa „Focul cel Mare” din Ploiesti, din anul 1843, care a distrus peste 100 „curti cu casele lor” comanda de foc a primit „doua masini de foc cu 4 sacale si cu 12 oameni”. Transformarea acestui început într-o institutie militara care, prin forma de organizare si capacitate combativa putea interveni cu succes la stingerea incendiilor, a avut loc în cadrul unui proces în care se urmarea întarirea capacitatii militare de aparare a tarii fara mari si împovaratoare eforturi financiare. Acest proces a început cu „legea de organizare a puterii asumate” din anul 1864 prin care „comenzile de foc din orasele tarii erau organizate pe baze militar, cu uniforme si grade militare, pompieri fiind supusi comenzii orasenesti ca facând parte din armate teritoriale”. Prevederi asemanatoare erau continute si în Legea comunala în care se preciza ca „Fiecare comuna urbana va avea un corp de pompieri bine disciplinati, instruiti la mestesugul lor si înarmati”. Pentru organizarea militara, la comanda au înecput sa fie numiti ofiteri sau subofiteri în functie de importanta si posibilitatile oraselor – care aflati în rezerva, erau chemati în serviciul temporar beneficiind de toate drepturile militare.
În 1872 prin Decretul nr. 679 la comanda pompierilor ploiesteni a fost numit sublocotenentul Ioan Protopopescu, transferat de la Pichetul de Graniceri Zimnicea.
Evolutia comenzii pompierilor urbani spre forme militare se va desavârsi la 14 februarie 1874 prin „Legea pentru modificarea unor articole din Legea de la 11 iunie 1868 si Legea de la 27 martie 1872” prin care se va hotarî ca „Pompierii oraselor Bucuresti si Iasi, precum si ai resedintelor de judet, sunt organizati si formati ca trupe de artilerie, constituind artileria armatei teritoriale. Ei depind direct de Ministerul de Razboi”. Decretul nr. 702 din 28 martie 1874 stabilea structura organizatorica a noilor unitati de pompieri militari pe divizioane, baterii si sectii în functie de importanta orasului.
La Ploiesti, se infiinta o baterie cu 2 subofiteri si 64 de militari în termen, cu o sectie la Buzau alcatuita dintr-un ofiter si 40 militari în termen. La 1 decembrie 1927 prin Decizia ministerului de Razboi nr. 1152 sectia a trecut în subordinea Inspectoratului Administrativ al Pompierilor Militari.
În privinta tehnicii din dotare, la 10 septembrie 1924, Inspectoratul Pompierilor Militari, împreuna cu reprezentantii municipalitatii au receptionat PRIMA AUTOPOMPA-CISTERNA Magirus, model Wofen, cumparata din Germania Ploiestiul fiind unul dintre primele orase care si-au dotat pompierii cu cea mai performanta masina de lupta din vremea respectiva. Aceasta performanta a fost repetata si la 22 februarie 1929, sectia de pompieri primeste a doua masina Magirus. Dotarea cu tehnica de lupta moderna a constituit o preocupare constanta a municipalitatii ploiestene care, cu sprijinul Ministerului de Interne si al Prefecturii Prahova a izbutit în aprilie 1937 sa asigure „Coloana volanta” a vaii Prahovei constituita din alte 3 APC, autoscara mcanica de 24 m, o motopompa de 600l/min, 1800 m furtun livrate de firma Magirus si 4 aparate izolante Draeger cu mastile individuale de respirat.
În acelasi an în conformitate cu prevedrile art.9 din Legea de organizare a Corpului Pompierilor Militari din anul 1936 care preciza ca în orasele resedinta de judet, serviciul de pompier sa fie asigurat de o companie – MARELE STAT MAJOR prin Ordinul 5489 din 12 februarie 1937 înfiinta Compania de Pompieri Ploiesti cu un efectiv de 1 ofiter comandant, 3 subofiteri, 2 sergenti, 13 caporali, 50 militari în termen si un maistru mecanic civil angajat de primarie pentru întretinerea masinilor. Unitatea facea parte din grupul II Pompieri Bucuresti. Sfârsitul razboiului a adus urmatoarele modificari organizatorice:
v La 23 mai 1945, Comandamentul Pompierilor Militari s-a transformat în Inspectoratul Pompierilor Militari;
v La 18 august 1945, prin Decretul-Lege nr. 2530, Corpul Pompierilor Militari a trecut în structura organizatorica a Ministerului Afacerilor Interne, cadrul organizatoric al Corpului Pompierilor Militari s-a consolidat, la 3 octombrie 1947, într-o noua structura organizatorica: Inspectoratul General al Pompierilor, 4 inspectorate regionale: Timisoara, Bucuresti, Cluj si Iasi, corespunzatoare celor 4 regiuni militare fixate prin Legea nr. 206, si 11 grupuri de pompieri.
Grupul de Pompieri Ploiesti a fost desfiintat redevenind Batalionil Ploiesti, în structura Grupului 2 de Pompieri Bucuresti.
La 1 aprilie 1949 se revine asupra organizarii respective prin înfiintarea a 5 grupuri administrativ teritoriale: Ploiesti, Bacau, Cluj, Timisoara si Bucuresti.
Grupul administrativ teritorial Ploiesti avea în subordineadministrativa grupurile regionale: Constanta, Ialomita, Buzau, Arges si Teleorman. În pofida modificarilor ce vor avea loc, grupul Ploiesti si-a mentinut statutul de mare unitate definitivat la 1 octombrie 1968 prin ordinul MAI nr. 3061 în urma reorganizariiadminstrativ-teritoriale a tarii în judete. În consecinta a luat fiinta Grupul de Pompieri al judetului Prahova, grup de categoria I-a.
La 15 decembrie 2004, prin unificarea Grupului de pompieri „Serban Cantacuzino” cu Inspectoratul de Protectie Civila Ploiesti, se infiinteaza Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Serban Cantacuzino” al judetului Prahova, care în prezent are în componenta urmatoarele subunitati de interventie: Detasamentele de pompieri Ploiesti 1 si 2, Câmpina, Sinaia, Mizil, Boldesti si Garzile de interventie Urlati, Baicoi, Maneciu, Valenii de Munte, Peles si Cheia.
sursa: http://www.isuprahova.ro
