După o viață de muncă, la 75 de ani, te gândești că este momentul să te odihnești, să te plimbi prin parc, într-o stațiune balneo-climaterică, să le faci prăjituri nepoților care-ți vin în weekend…Asta dacă viața nu ți-a dat și alte sarcini, așa cum se întâmplă în cazul soților Procopie din Câmpina, care sunt și părinți, și bunici pentru nepoatele sale: Corina (9 ani) și Teodora (12 ani).
Cele două au început lupta cu greutățile încă din primele clipe, ambele fiind născute prematur. Imediat după externare, bunica și bunicul s-au transformat în „mamă“ și „tată“. Și-au asumat acest rol pentru că au știut că ei sunt îngerii păzitori ai fetelor de aici, de pe Pământ.
În ciuda greutăților, a neajunsurilor, bunicii au făcut tot posibilul ca fetelor să nu le lipsească nimic. Le-au îngrijit, le-au dus la grădiniță, la școală. Nu admit să nu meargă la liceu sau la facultate. Școala este șansa lor de a-și depăși condiția, de a nu mai avea grija zilei de mâine, așa cum se întâmplă acum.
Cât să te drămuiești ca să-ți ajungă două pensii modeste, alocația și o bursă socială pentru a achita lunar chiria (150 Euro/lună), întreținerea și celelalte facturi ale casei, tratamentele, mâncarea zilnică, la care se adaugă și costurile pentru îngrijirea și școlarizarea celor două fete. Că oricât ar spune mai-marii noștri că învățământul este gratuit în România, uniforma, rechizitele, materialele didactice, activitățile extracurriculare costă!
„Numai cheltuielile casei plus chiria se ridică la 1200-1300 lei cu toată economia pe care o facem. Am avut casa mea, dar am lăsat-o fetei mele care a pierdut-o. Nu vreau să dezvolt povestea. Trecutul e trecut. Pentru mine fetele astea sunt totul și mă străduiesc așa cum pot să le port la școală, să nu ducă lipsă de nimic. Nu avem multe, dar de foame nu murim! Sunt alții mult mai amărâți ca noi“, ne-a spus Sevastița Procopie, bunica fetelor. Știe însă că orice mână de ajutor este binevenită, pentru că oricât s-ar strădui sunt momente în care grijile, cheltuielile de zi cu zi o răpun. Iar vârsta vine la pachet cu o serie de afecțiuni și tratamente pe care trebuie să le urmeze atât ea, cât și soțul.
„Noi ca noi, că suntem bătrâni, dar probleme de sănătate au și astea mici. Fiind născute prematur le-am avut cu tot felul de complicații. Cea mică a fost operată de două ori de polipi, dar are ceva probleme și cu urechile. Pe cea mare am avut-o, la fel, internată cu alte probleme. Și toate vin cu cheltuieli peste cheltuieli“, a completat bunica.
O doare când le vede pe alte fete îmbrăcate modern, cu haine noi, iar pe-ale ei nu. Teodora și Corina s-au obișnuit să poarte din cele primite de ici-colo. Chiar și uniformele le-au fost donate de colegi din clasele mai mari.
„N-am avut de unde să le fac unele noi, dar le mulțumim celor care ne-au ajutat. Sunt mulțumită că fetele învață și sper ca atunci când vor crește să câștige bănuțul lor din care să-și cumpere ceea ce-și doresc, să fie elegante“, ne-a spus bătrâna.
Faptul că fetele sunt bine crescute, îngrijite ne-a fost confirmat și de către unii vecini: „Fetițele sunt foarte frumos crescute de bunicii lor, respectuoase și cuminți, un exemplu pentru toți ceilalți copii“.
În momentul în care am mers acasă la cei patru, Corina era plecată la pregătire la engleză „la cineva care s-a oferit s-o ajute gratuit“. Este ambițioasă și se străduiește să fie printre cei mai buni din clasă. Teodora a recunoscut că și ei i-ar trebui niște ore suplimentare de pregătire la matematică, română și engleză, dar știe că nu le este cu putință bunicilor să-i plătească meditații. A recunoscut că-i plac orele pe care le-am iubit și le iubim cu toții: sportul, desenul, muzica… O fire sinceră, sociabilă, așa cum este și sora ei. Vorbesc cu bunicii despre tot și toate pentru că doar ei le sunt și mamă și tată, și prieteni, și confidenți, și tot… Încearcă să țină pasul cu vremurile și nevoile actuale. Iar din puținul lor, n-a fost zi de naștere a fetelor pe care să n-o sărbătorească așa cum se cuvine: cu tort, suc și cel mai călduros „La mulți ani!“
Privind în urmă, prin tot ceea ce a trecut cu fetele ei (așa le spune nepoatelor), Sevastiței Procopie I se umezesc ochii. Este însă fericită că le-a luat din maternitate și și-a luat angajamentul de părinte. Acum, pentru ea își dorește sănătate. Are energie și dorința de a-și vedea copilele mari, însă știe că de acum fiecare an vine ca o povară. Și tot sănătate vrea și pentru cele două nepoate, însă de Paște și-ar dori să vină și la ele Iepurașul cu hăinuțe noi, un ghiozdan cu rechizite și o masă bogată. Pentru unii, lucruri mărunte, pentru ele, însă, toate acestea ar însemna Sărbători fericite!
Liliana Maxim