Între 1994 şi 1997, în munţii Bucegi s-au produs zi de zi cutremure de mică intensitate, care se simţeau de obicei în Azuga, Buşteni şi Sinaia. Nimic foarte neobişnuit, ar putea spune unii, dar nimeni nu a reuşit să explice de ce acestea aveau loc mereu la ore fixe: 20.00 şi 3.00. Cei care au cercetat fenomenul au aflat că, invariabil, înaintea ca pământul să înceapă să se cutremure se auzea un vuiet ca şi cum ceva s-ar fi prăbuşit sub pământ.
Mişcările telurice nu au putut fi localizate în Bucegi, şi nici nu aveau legătură cu sursa seismică din Vrancea, unde se petrec zilnic cutremure de mici intensitate. Cele înregistrate în Bucegi aveau magnitudini de 3-4 pe scara Richter, însă seismologii nu le-au găsit nicio explicaţie, mergând pe ipoteza că sunt manifestări naturale determinate de fracturi locale ale scoarţei.
După ce cutremurele au încetat, oamenii din Buşteni au început să observe un fenomen şi mai ciudat: erau încărcaţi energetic atât de mult, încât orice sau pe oricine atingeau se producea acea curentare pe care oricine o experimentează uneori. Numai că la ei deja devenise un fenomen, iar mulţi au suferit chiar arsuri uşoare când s-au atins de cineva sau de ceva.
În plus, semnalele radio fie cădeau, fie se amplificau brusc în anumite zone.
sursa: romaniatv.net
Monica BOSTAN
