Aşa cum v -am obişnuit vă vom adresa în fiecare zi o invitaţie la lectură, graţie inimosului colectiv al Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga”, care continuă astfel, ceea ce Profesorul Nicolae Boaru a clădit atâţia ani :”Dragul de carte!” Astăzi vă propunem:”Credinţa, nădejdea şi iubirea în viaţa şi opera lui Andrei Tarkovski”, de Costion Nicolescu.
Lectură plăcută!
Monica BOSTAN
Editura Lumea credinţei
Cea mai bună carte despre celebrul cineast rus apărută la noi, la care autorul a lucrat foarte mulţi ani, care tratează la fel de bine viaţa şi opera şi care evidenţiază latura de creştin şi ortodox a lui Tarkovski. Între autor şi subiectul său se creează o empatie perfectă.
Teolog şi etnolog, doctor în Teologie la St. Serge (Paris) şi colaborator al lui Horia Bernea la Muzeul Ţăranului Român, Costion Nicolescu (n. 1946) este una dintre vocile ortodoxe cele mai autorizate ale culturii noastre creştine. Cartea de faţă, închinată marelui cineast ortodox rus Andrei Tarkovski (1932-1986), scrisă în primul rând din perspectiva competenţei teologice, are toate datele unei contribuţii româneşti referenţiale la bibliografia tarkovskiană. Corect înţeles şi sincer asumat, Tarkovski rămâne – iar cartea de faţă stă mărturie la îndemână – o posibilă Călăuză harismatică pe calea adeseori sinuoasă a reîntâlnirii noastre sub Crucea lui Hristos. „Opera cinematografică a eminentului regizor rus Andrei Tarkovski, precum şi exprimările sale directe, făcute în scris sau în interviuri, sunt privite prin prisma celei de a doua virtuţi teologice: Nădejdea. Ceea ce unii văd la Tarkovski ca încrâncenare şi disperare nu este de fapt decât expresia unei îngrijorări compătimitoare, care provine în principal din dezechilibrul pe care-l constată în lumea contemporană între progresul material fără precedent şi criza spirituală mai gravă ca oricând. Această stare maladivă îl conduce pe omul zilelor noastre spre o prăpastie existenţială, caracterizată între altele de o împuţinare dramatică a credinţei şi de lipsa comunicării prin iubire. Însă, această îngrijorare este însoţită totdeauna la Andrei Tarkovski de o purtare de grijă pentru lumea timpului său, de asumarea unei responsabilităţi în legătură cu aflarea unor căi de a ieşi la bun liman, îndeosebi prin ancorarea într-o credinţă bine întemeiată, rodind în iubirea lui Dumnezeu şi iubirea de aproapele.”
„Când totul pare pierdut, printre noi se ivesc făpturi angelice, cu diafană alcătuire lumească, hărăzite să ne întărească sufleteşte prin neasemuita frumuseţe a izvodirii lor. Întâlnirea teologului poet Costion Nicolescu cu filmele pravoslavnicului regizor rus Andrei Tarkovski ţine de o asemenea tainică, proniatoare lucrare. Despre geniul şi pătimirile întru credinţă şi ideal estetic ale lui Tarkovski s-au scris multe tomuri, pe multe meridiane. Nici unul cu o atât de pătrunzătoare, de exhaustiv evaluatoare privire asupra balansului între fericirea plăsmurii, ca Slavă a lui Dumnezeu, şi infernul contingentului. Nici unul cu o atât de subtilă decodare a gândului tarkovskian prin grila textelor sfinte. Fundamentală în cultura noastră contemporană, cartea lui Costion Nicolescu fascinează prin smerita tâlcuire a creaţiei şi martiriului unui cineast creştin răstignit de cruda perfidie a comunismului ateu.” – Manuela Cernat
„La câţiva ani după moartea cineastului, în 1989, circula în presă o fotografie năucitoare despre revolta studenţilor chinezi: în Piaţa Tiananmen, un tânăr s-a oprit în faţa convoiului ameninţător de tancuri, reuşind să stopeze înaintarea lor! Această imagine m-a trimis cu gândul la Andrei Tarkovski, cel care s-a luptat cu colosul sovietic şi a reuşit să se impună. Să aprindem o lumânare pentru sufletul său şi să încercăm să străbatem în această carte un drum iniţiatic în lumea filmelor lui, făcând eforturi ca lumânarea să rămână mereu aprinsă!” – Nicolae Mărgineanu
