Vă propunem prin rândurile următoare, să pătrundeţi în universul fascinant al unui dascăl de Limba şi literatura română, care în afara orelor de specialitate desfăşoară activităţi de voluntariat, fiind coordonator al Strategiei Naţionale de Ajutor Comunitar, a Colegiul Tehnic „Lazăr Edeleanu”, Ploiești. Este vorba de profesor Beatrice Daniela Anisoiu.
Va rugam sa ne spuneti pentru cititorii site-ului nostru de cand va ocupati de aceste nobile activitati.
Da, consider că este nobil să îți păstrezi identitatea spirituală și să vorbești cu drag despre țara ta, despre strămoșii tăi, unor adolescenți care nu cunosc istoria și folclorul decât din manuale sau poate de la televizor.
Încă din copilărie, am cochetat cu lumea folclorului, cu istoria, prin intermediul bunicilor la care obișnuiam să merg în fiecare vacanță, în satul Porbota, aproape de Suceava.
Prin povestirile vechi despre Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul sau despre daci și romani, despre frumoasa Dochia, m-am apropiat tot mai mult de lumea satului, o lumea, a sapei și a brazdei, a suferinței și a sacrificului, așa cum spune Tudor Arghezi, în care, copil fiind, simțeam că trăiesc și împărtășesc din veninul neamului românesc.
Mai tărziu, devenind profesor, am căutat să nu lepăd haina grea a istoriei și le-am transpus elevilor mei, în orele de literatură sau dirigenție, povești, povestiri sau întâmplări trăite și auzite de la bunii mei.
Așa s-a născut ideea de a-i face pe adolescenții secolului vitezei să dobândească sentimente de dragoste și respect pentru tradițiile, obiceiurile și folclorul românesc, provocându-i la descoperirea vechimii prin lectură sau artele vizuale.
Astfel, a luat ființă „Univers de adolescent – tradiţie şi modernitate”, un proiect educațional cultural-artistic, având ca tematică lumea folclorului, obiceiurile și tradițiile.
Cum v-a venit ideea organizarii Concursului Interregional „Univers de adolescent-traditie si modernitate”?
În anul şcolar 2009-2010, ca profesor de Limba şi literatură română, al Colegiului Tehnic „Lazăr Edeleanu”, am iniţiat la nivel de unitate şcolară, o activitate de tip concurs, intitulată – Măşti şi personaje populare, cu elevii claselor de liceu, nivel inferior, prin care solicitam acestora, realizarea unor colaje în care să fie transpuse personajele literare din basmele şi poveştile lui Ion Creangă ori povestirile lui Sadoveanu, din volumul Hanu-Ancuţei.
Prin creaţiile elevilor mei, personajele au luat din nou viaţă şi, ceea ce a fost mai interesant, a constat în a-i vedea pe: Smărăndiţa,bădița Vasile, comisul Ioniţă, Ancuţa sau pe Neculai Isac ori Haralambie, nu doar cu puterea minţii, ci palpabil, prin intermediul exponatelor.
Ca profesor de Limbă română, mi-am atins obiectivul principal, şi anume, acela de a-i face pe copii să citească toate lucrările lui Sadoveanu şi o parte din poveştile și povestirile, mai puţin cunoscute, ale lui Creangă( Moş Ioan Roată și Unirea, Prostia omenească, Ivan Turbincă, Acul și barosul, Povestea lui Stan Pățitul ș.a.).
De-a lungul anilor şcolari, am extins activitate, şi în alte licee, ba, mai mult, am solicitat elevilor să descopere personajele fabuloase ale culturii noastre populare prin citirea unor legende şi balade româneşti, prin transpunerea la ore a unor colinde şi jocuri tradiţionale, din preajma sărbătorilor de iarnă.
Anul trecut, pe 5 decembrie 2012, am întreprins la realizarea unui concurs cu tematică cultural-artistică, numit „Univers de adolescent – tradiţie şi modernitate”, care s-a bucurat de participarea a peste 100 de elevi din mai multe licee din județe, precum: Buzău, Dolj, Vrancea, București și bineînțeles Prahova.
Festivitatea de premiere și expoziția lucrărilor a avut loc într-un cadru festiv, în incinta Muzeului de Arheologie și Istorie din Ploiești, iar încununarea acestei activități a fost adusă de principalul nostru partener Palatul Copiilor din Ploiești care a pregătit pentru juriu și premianți un spectacol de colinde și dansuri populare, ancorându-ne astfel în lumea sărbătorilor de iarnă.
Am ales să desfăşor acest proiect educaţional pentru a descoperi şi valorifica potenţialul creator al elevilor mei, prin utilizarea unor tehnici variate, specifice limbii române, artelor şi educaţiei tehnologice.
Eu consider că școlii îi revine misiunea de a educa elevii în spiritul generozităţii, al solidarităţii, al respectului pentru oameni şi pentru tradiţii, pentru folclor, pentru istorie, pentru rădăcinile noastre istorice.
Elevii sunt receptivi la astfel de actiuni? Vin propuneri de tematici si din randul lor?
Adolescenții sunt receptivi la tot ce le place, iar eu am căutat să-i atrag spre lectură, citindu-le sugestiv fragmente frumoase din diferite opere, insă, mă opream din citit acolo unde poveștile sau legendele deveneau mai captivante, și astfel, îi provocam la lectură proprie, iar mai târziu, le-am sugerat, sub forma unui joc, să-mi aducă la școală chipuri de personaje sau măști. Primele au fost un fiasco, erau urâte, caricaturi, în toată puterea cuvântului, însă, promisiunea de a răsplăti cu nota zece cele mai frumoase exponate, a dat naștere unor lucrări remarcabile și așa , m-am gândit să ne îndreptăm atenția și asupra măștilor din folclor, scoțând la iveală, mai întâi: o țigancă, un urs, un popă și vraciul satului.
Lor le-a venit ideea să folosim colajele, în spectacolul din preajma sărbătorilor de iarnă, jucând Dansul Măștilor în fața cadrelor didactice din liceul nostru. A fost amuzant și plăcut să vadă că le sunt apreciate de către profesori caricaturile lor.
Cum a fost primita actiunea din 31 octombrie de catre elevii Scolii Gimnaziale Speciale nr.1 din Ploiesti?
Un alt proiect de-al meu, l-am pus pe picioare cu ajutorul colegelor din Catedra de Limba română și cu sprijinul doamnei directoare Ionescu Ruxandra din C.T. „Lazar Edeleanu”, anul acesta, mai exact pe data de 31 octombrie, când a avut loc prima noastră acțiune de voluntariat din cadrul Strategiei Naționale de Ajutor Comunitar.
De mai mulți ani, colegi de ai mei, alături de elevii voluntari, obișnuiau să meargă in preajma sărbătorilor de iarnă sau de 1 iunie la Centrul pentru copii cu dizabilităţi „Sf. Andrei” sau la Spitalul de Pediatrie din Ploiești cu diferite donații: fructe, dulciuri, jucării
Anul acesta, am hotărât să o facem într-un cadru organizat și legal, de aceea, am devenit coordonator SNAC al colegiului.
Astfel, am întreprins un Plan de Acțiune Comunitară cu două Școli Speciale, este vorba de: Școala Gimnazială Specială NR. 1, Ploiești și Centru Școlar Special Breaza.
Aici, în fiecare lună, elevii noștri voluntari vor participa la activități instructiv-educative pregătite atât de către școala noastră, căt și de către profesorii centrelor speciale.
Săptămâna trecută, pe 31 octombrie, am avut prima acțiune de voluntariat care a constat în susținerea unei lecții pe tema: Legumele și fructele de toamnă.
Am mers la Școala Gimnazială Specială NR. 1, Ploiești ,cu un număr de patru profesori și 25 de elevi voluntari.
Materialul didactic folosit de către noi a fost viu colorat și diversificat, făcându-le plăcere copiilor din centru să participe la oră: planșe, desene, coș cu roadele toamnei, insigne cu figurine simpatice, dar ceea ce i-a bucurat pe copii și pe cadrele didactice, a fost preznța tinerilor voluntari care au reușit să-le aducă un strop de bucurie micuților cu probleme.
Dincolo de această activitate educativă, elevii noștri au propus să donăm și fructe școlii, de aici a venit inițiativa de a face o donație de mere pentru micuți, ajungând să adunăm de la elevii și profesorii colegiului 70 de kg de mere.
Activitatea noastră nu se oprește doar la a merge în centrele speciale cu elevii voluntari, ci vrem să pregătim în primăvară o ieșire cu copiii cu dizabilități la un spectacol de teatru, să facem o mică excursie în mijlocul naturii, în parcul Bucov, iar, în luna iunie, ne veți găsi pe străzile Ploieștiului,căt și în orașul Breaza, la o promenadă, ca mai apoi să ne oprim la un suc și o prăjitură la cofetărie, în grup de elev-voluntar-elev-beneficiar.
Suntem dornici să interacționăm cu o lume necunoscută până azi și mai mult adolescenții noștri sunt încântați că pot să aducă zâmbetul pe chipul micuților cu dizabilități!
Ne bucurăm ca aţi acceptat să ne primiţi în „universul Dumneavoastră” şi în acelaşi timp vă mărturisesc că mă bucur ca există dascăli cu astfel de preocupări, dincolo de problemele cotidiene. Cunoscându-vă acum, pot spune ca în ţara aceasta nu este totul pierdut!
