Prin bunăvoinţa Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga” şi a directorului Nicolae Boaru, vă prezentăm în fiecare zi, recenzia unei cărţi. Astăzi “ Câinele ud e o salcie”, de Nora Iuga
Lectură plăcută!
Monica BOSTAN
Editura: Cartea Romaneasca, 2013
Volumul Norei Iuga este scris cu creioane albe, la Viena, in primavara anului trecut. Doar initiatii il pot citi, doar cei ce o iubesc si o admira, doar cititorii autentici de poezie. ciinele ud e o salcie e cheia dragostei si a urii pentru aproape si strigatul de ajutor al poemului ramas singur.
„Radacinile mele de poet s-au nascut in spatiul acela, unde traiam inchisa, de fapt, in manastire, unde aveam profesoare-maici germane si unde, la subsol, se intindeau cata-combe care mi se pareau nesfirsite, unde, in nise sapate in pereti, erau ingropate maicile raposate si unde era vesnic intuneric, incit trebuia sa umblam cu luminari aprinse.
E de inteles, cred, ca acolo s-a nascut in mine acea poezie formata dintr-o cumplita frica si, in acelasi timp, dintr-o irezistibila propensiune catre mister. Permanent eram inconjurata de miraculos si, totodata, de frica de necunoscut. De fapt, cred ca, in ce-l priveste pe copilul de atunci, la inceput a fost frica, iar frica a devenit poezie.” (Nora Iuga)
„…e limpede ca n-are dreptate Nora sa spuna ca nu-i cunoastem limba – de vreme ce, dupa cum se vede, cunoastem (si recunoastem, si ne recunoastem in) limba ei, precum si (in) limba celor ce au scris despre scrisul ei, admirindu-l. Pasionatii (si pasionalii) literaturii vorbesc inca toti aceeasi limba…” (Radu Vancu)
