Muzeul  pietrei de la Sângeru reprezintă un proiect de suflet al poetului Lucian Avramescu, fiu al acestor locuri. Imediat cum intrăm pe poartă, ne întâmpină zâmbind. „Se spune că românii nu au o civilizaţie a pietrei, ci doar al lemnului. Noi am dat cel mai mare sculptor în piatră al lumii moderne, Constantin Brâncuşi. Mai avem un alt mare sculptor, care a murit tot la Paris, George Apostu, al doilea mare sculptor român, după Brâncuşi”, ne spune poetul, introducându-ne în lumea exponatelor sale.

Muzeul poate fi vizitat de oricine doreşte, intrarea nefiind condiţionată de vreo sumă de bani. „Tot aici intenţionez să organizez o tabără de sculptură pentru tinerii pasionaţi. Totul va fi făcut pe cheltuiala mea, nu am nevoie de bani europeni sau sponsorizări politice, cu iz electoral. Este cotizaţia mea de suflet, alături de cărţile pe care le-am scris pentru aceste meleaguri, atât de apropiate sufletului meu. Sângeru este pentru mine reperul esenţial, borna de stabilitate”, ne-a mărturisit poetul Lucian Avramescu.

Ceşti de piatră care te îmbie parcă să sorbi un ceai fierbinte, minunate conuri, despre care poetul ne spune că sunt fructe de hamei, toate acestea le vorbesc încet, în şoaptă, celor însetaţi de frumos.

Lucian Avramescu doreşte ca în rândul exponatelor sale să se regăsească şi o copie a tronului de piatră al Reginei Maria, care se află la Balcic, în Bulgaria.

L-am provocat la o discuţie, în legătură cu Brâncuşi, întrebându-l ce ar discuta cu maestrul, dacă ar trece, printr-o minune, pragul acestui muzeu. Am primit răspunsul imediat: „Nu aş putea sa articulez vreun cuvânt. Pur şi simplu, m-aş prăvăli în genunchi, la picioarele sale”.

Monica BOSTAN