Aşa cum v -am obişnuit vă vom adresa în fiecare zi o invitaţie la lectură, graţie inimosului colectiv al Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga”, care continuă astfel, ceea ce Profesorul Nicolae Boaru a clădit atâţia ani :”Dragul de carte!” Astăzi vă propunem: “De la Waters la Similea.Oameni cool scriu despre muzica lor”, de Radu Paraschivescu.
Lectură plăcută!
Monica BOSTAN
Editura Humanitas
„E greu să găseşti cântecul la care ţii cel mai mult – unul dintr-o sută, scrie editura Humanitas. Făcând o alegere, comiţi nouăzeci şi nouă de nedreptăţi. Şi nu numai atât. Obiceiul de-a clasifica şi de-a ierarhiza totul (echipe de volei, mărci de maşină, detergenţi şi actriţe) riscă să devină manie. Tocmai de aceea celor paisprezece semnatari ai acestui volum nu li s-a cerut să aleagă un cântec preferat, ci o bucată muzicală care a produs ceva în vieţile lor: o bucurie, o revoltă, o dezamăgire etc. Rezultatul e un cocktail confesiv care pleacă din balet şi rock, baladă şi muzică progresivă, jazz şi şlagăr şaptezecist românesc. Printre declanşatorii amintirilor se numără Leonard Cohen şi Angela Similea, Roger Waters şi Maria Răducanu, Brian May şi Ceaikovski, Paul Mc Cartney şi Sfinx, Bijelo Dugme şi Jens Lekman. Iar când amintirea preferă să rămână cuminte în tainiţa gândurilor, în locul ei se iveşte o poveste brodată pe însuşi textul cântecului. În fond, De la Waters la Similea nu are nimic din logica by request-urilor de odinioară. Povestită pe paisprezece voci, cartea aceasta e doar o invitaţie la tandreţe şi umor, la coborâre în timp şi nostalgie.”Prin urmare, la invitaţia lui Radu Paraschivescu, paisprezece oameni de cultură, cool, a stabilit autorul (adică, în ordinea în care apar în carte: Cosmin Alexandru, Iulian Comanescu, Andrei Crăciun, Adrian Georgeascu, Gabriela Massaci, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan C. Mihăilescu, Andi Moisescu, Radu Naum, Radu Paraschivescu însuşi, Oana Pellea, Alexandra Rusu, Robert Şerban şi Cătălin Ştefănescu) au scris câte un text despre cantecul la care ţin cel mai mult, despre melodia care le-a marcat cumva amintirea. Deci, nu a fost vorba de a alege cantecul preferat dintr-o mie de cantece. Ci de „cântecul acela care a produs o bucurie, care te-a revoltat, care ţi-aduce aminte de o dezamăgire cuibărită in suflet, care îţi aminteste de ceva anume, de cineva anume, care te readuce pe tine cel de acum câţiva ani lângă cel de azi.”
„De la Waters la Similea” e ca o simfonie pe 14 voci.
„Ar fi fost o tâmpenie să întreb care e cântecul lor preferat, declara Radu Paraschivescu. Nu poţi avea un singur cântec preferat. Cei pe care i-am invitat să scrie au înţeles că, de fapt, voiam să-mi scrie despre un cântec sau un fragment de cântec care i-a marcat într-un anume fel, i-a bucurat, i-a întristat. Până la urmă, nici eu nu am scris despre ceea ce am promis că scriu iniţial. Am scris despre «39», piesa lui Queen, cântată de Brian May, nu de Freddie Mercury. Acela a fost primul disc pe care l-am văzut. E o melodie despre felul în care se curbează timpul, asta am descoperit după mai multe audiţii. Mulţi, când se gândesc la Queen, le vine în minte «We Will Rock You» sau «We Are The Champions», trecând peste nişte adevărate bijuterii muzicale.“ „M-a binedispus ideea de a le cere unor oameni cu vârste diferite, din zone diferite, să scrie despre muzica lor. Angela Similea, de exemplu, a fost opţiunea Gabriela Massaci.“ „Sunt două categorii de texte în această carte – unele declanşatoare de amintiri, cum sunt cele ale lui Cătălin Ştefănescu, Robert Şerban,. Dan C. Mihăilescu, Gabriela Massaci, Oana Pellea, Andrei Crăciun sau Cosmin Alexandru, care îşi fotografiază toată viaţa pornind de la 47 de secunde din Lacul Lebedelor. Mai este o variantă în care un scriitor ia un cantec şi construieşte o poveste. Acesta e cazul Alexandrei Rusu, care scrie cu talentul şi prospeţimea pe care eu i le ştiam.“
