Vedem sau auzim, aproape zilnic, de incendii. Ne uităm pe imagini, spunem în treacăt un „Doamne ferește!“ sau „Vai de ei“ și ne vedem mai departe…
Vedem sau auzim, aproape zilnic, de incendii. Ne uităm pe imagini, spunem în treacăt un „Doamne ferește!“ sau „Vai de ei“ și ne vedem mai departe de-ale noastre , negând cu vehemență gândul că ni se poate întâmpla și nouă, oricând, așa ceva. După 40 de ani de muncă, în care toate veniturile agonisite și le-au investit în casa lor, soții Stoica din Ploieștiori nu și-au imaginat niciun moment că va veni ceasul când vor fi nevoiți s-o ia de la capăt. Au muncit ca să aibă o gospodărie frumoasă în care să-și ducă liniștiți viața și bătrânețile, alături de copiii, nepoții și cei doi strănepoți ai lor. Doar că în ziua de 14 octombrie, soarta le-a arătat că are alte planuri cu ei. Un foc făcut într-un godin pe care nu obișnuiau să-l folosească, un coș de fum necurățat și o pală de vânt au fost suficiente ca, în numai 15 minute, totul să se facă scrum.
Fiind zi de sărbătoare, acasă erau toți membrii familiei. Au avut timp doar să se salveze. Fiecare a ieșit cu ce-a avut pe el. În rest, acte, haine, mobilă, aparatură de uz casnic…totul, pe o întindere de 250 mp, le-a ars ca o torță. Singura care a rămas neatinsă de flăcări a fost o bucătărie de aproape nouă metri pătrați în care obișnuiau să stea soții Stoica. În haosul creat atunci, cea mai mare teamă a fost să nu piară, ars de viu, vreun membru al familiei. Din cauza flăcărilor și a fumului nu știau unii de alții.
#gallery-13 { margin: auto; } #gallery-13 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-13 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-13 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
Constantin Stoica (68 de ani) a încercat să se apropie de vâlvătaie ca să fie sigur că au ieșit toți din casă. Însă limba de foc i-a „plesnit“ zdravăn mâinile, provocându-i arsuri de gradul al II-lea. Disperat și neputincios în fața dezastrului, omul a făcut atac de panică. A urmat aproape o lună de internare, în care cel mai tare l-a măcinat durerea sufletească. De ce li s-a întâmplat una ca asta? De unde forța și resursele ca s-o ia de la capăt? Unde li s-au dus munca, amintirile și tot rostul vieții lor. Unde vor sta cu toții de Sărbători?
Au fost primiți cu toții, temporar, de către o rudă care are o casă în construcție și le-a pus la dispoziție două camere. Dar casa este neîncălzită, locul este strâmt pentru atâtea suflete și, în plus, nu este al lor. Cel care i-a găzduit până acum i-a anunțat, de altfel, că nu-i va mai putea ține prea mult pentru că își dorește să meargă mai departe cu investiția la gospodăria sa. Ce vor face? Este greu de anticipat, ținând cont că veniturile familiei nu le permit să se mute cu chirie, să plătească utilități în alte părți, să-și acopere ratele pe care le făcuseră pentru casa sau bunurile distruse și, în același timp, să pună un ban deoparte pentru reconstrucția noului cămin.
„Bărbatul meu a lucrat la Vega și tot ce-a câștigat am băgat în căsuța noastră. Ne-am dorit să avem un pic de confort pentru noi și pentru ai noștri, am făcut împrumut după împrumut și s-a ales, maică, praful de tot. O viață de muncă s-a făcut scrum“ , ne-a mărturisit tanti Florica (64 ani)
După ce-a fost externat, nea Stoica a revenit în cămăruța lui, neatinsă de flăcări, și a profitat de zilele bune ca să se apuce de reconstrucție. Ajutat de câțiva membri ai comunității, cu materiale de construcție și mână de lucru, omul a reușit să ridice, până în prezent, o cameră de aproape 12 metri pătrați. Cele două cămăruțe vor fi, probabil, locul unde-și vor duce traiul toți membrii familiei pe durata iernii. Cu semnele arsurii pe o mână și cu alta bandajată, omul abia își mai găsește resursele de a merge mai departe.
Comentarii