„Viaţa unui om singur”

Adrian Marino critica „Odiosul mediu literar” si ataca virulent vârfurile culturale, de la Constantin Noica, George Calinescu pâna la Eugen Simion, Gabriel Liiceanu sau Mircea Dinescu.

În opinia sa, mediul literar românesc este „detestabil, plin de rânjete sinistre, de bârfeli si imbecili agresivi si megalomani”. (Evenimentul Zilei)

Viata unui om singur este volumul de memorii al regretatului carturar Adrian Marino, o autobiografie ce se opreste la anul 1999.

Autorul rememoreaza sase decenii de existenta, cu represiunea, deportarea in Baragan si insingurarea morala de dupa 1989. Manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marino” al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Autobiografie indelung asteptata, volumul ce apare, conform dorintei autorului, la cinci ani de la moartea sa captiveaza prin traseul unei vieti de exceptie, ca si prin valoarea culturala a marturiei pe care o aduce.

„In citeva cuvinte: de sase decenii, cel putin, gindesc mereu altfel, aproape in toate domeniile. Scara mea de valori, incepind cu valorile culturale si ideologice, este net deosebita de a mediilor sociale si culturale pe care le-am strabatut, obligat sau nu. Iar o astfel de singuratate – care nu este nici sentimentala, nici sociala – este greu de suportat. O suferinta abstracta, rece. O revolta permanenta si fara solutie. Mai totdeauna inexprimabila si incomunicabila. Nu doresc nimanui o astfel de contrarietate si uzura interioara. Fara iesire si fara o adevarata consolare.

Incerc totusi s-o pun pe hirtie, s-o definesc si s-o descriu cu maxima claritate. Doresc sa scriu totusi «cartea» vietii mele, in toate sensurile cuvintului. Sa-mi afirm identitatea, «personalitatea», buna, rea, asa cum a fost.” (Adrian Marino)