Povestea monumentului din varf de munte ce lumineaza drumul celor rataciti

Monumentul a fost ridicat din iniţiativa Reginei Maria, între anii 1926 şi 1928, în memoria eroilor ceferişti căzuţi în timpul primului război mondial. Aşezată la aproape 2000 de metri altitudine, Crucea Eroilor are o înălţime de 28 de metri şi două braţe a câte şapte metri fiecare. Ea este montată pe un soclu înalt de 7,5 metri, din beton armat, îmbrăcat în piatră. Acesta adăposteşte la rândul lui, în interior, un generator electric care alimentează cele 120 de becuri, de câte 500 W fiecare. Crucea a fost construită de lucrătorii Directiei de Poduri, secţiile L5 şi L1 Poduri din Sinaia, după proiectele inginerilor Teofil Revici şi Alfred Pilder. Toată operaţiunea, atât de dificilă, a fost condusa de inginerul Victor Bruckner. Lemnul, piesele metalice componente, sculele precum şi restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la staţia Buşteni. Se spune că însăşi Regina Maria a urcat de multe ori muntele pe jos ca să vadă în ce stare se află lucrările. Informaţiile care s-au transmis până astăzi spun că muncitorii se bucurau foarte mult că regina era alături de ei. Pe 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci, a luminat prima oară Valea Prahovei. Constructorii au trudit mult, fără să se plângă, au înfruntat vânturile puternice de pe vârfurile montane, au îngheţat de frig şi au fost udaţi până la piele de ploile reci. Au reuşit să treacă fără victime peste toate acestea şi la finalul lucrării toată lumea a fost mulţumită. Inaugurarea a avut loc pe 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci, Ziua Eroilor Neamului. Era pentru prima dată când locuitorii Văii Prahovei Superioare au privit Crucea Eroilor aprinsă pe timpul nopţii. Fiecare trecător prin acea zonă putea să vadă Crucea sclipind în întuneric. Cum însă minunile nu durează prea mult, au urmat ani vitregi, când instalaţiile de iluminare au fost stinse de slujbaşii fostului regim comunist. Adepţii sistemului dictatorial impus de Nicolae Ceauşescu nu se simţeau în largul lor privind crucea, aşa că au hotărât s-o lase oarbă, fără becuri, vreme îndelungată. Ziua, silueta metalică a crucii de pe Caraiman apare şi dispare de după norii albi anunţând furtună sau vremea bună. De aproape, Crucea pare o uriaşă dantelărie din fier care sprijină porţile cerului. Noaptea, când toate becurile prinse pe corpul metalic al ei ca diamantele într-o coroană regală sunt aprinse, Crucea constituie o atracţie deosebită în special pentru turiştii care vizitează sau se află în tranzit pe Valea Prahovei. Adesea, aceştia se opresc pe marginea DN1 ca s-o admire. Pe vremuri, piloţii se orientau în zbor după Monumentul Eroilor, iar turiştii rătăciţi printre stânci găseau calea cea bună spre staţiunea Buşteni.