Portret de voluntar

Voluntarul…De multe ori ai auzit de el.Nu stii prea bine cu ce se ocupa sau care este cu adevarat rostul lui la tine in cartier.Dar probabil ca nici nu teintereseaza prea tare.Stii destule deja…

Stii ca este tipul ala care se implica in societate si care incearca pe cat poate sa faca bine pe unde apuca.Ocupat,il vezi aproape tot timpul prin oras,neglijent,adesea nearanjat,grabit dar aproape intotdeauna cu zambetul pe buze.Il cunosti din vedere pentru ca l-ai intalnit pana acum printr-o campanie stradala si l-ai mai vazut si pe la televizor.

De multe ori il admiri pentru implicarea si devotamentul de care da dovada… Te intrebi cum reuseste si ai vrea sa devii ca el. Ai incerca dar ai prea multe de facut,de spus, de vazut sau ti-e lene.E normal…Il privesti in trecere cand il mai vezi prin oras si iti spui in gand ,,Trebuie sa fie tare ocupat ! ‘’ si treci mai departe…

In primul rand cand spui voluntar deja te gandesti la mai multi,pentru ca un voluntar adevarat nu actioneaza niciodata singur.

Ca sa reluam intrebarea deja ne gandim cine ar putea sa fie voluntarii?

Deja suna mai bine.Ciudat fapt ca,chiar si gramatical vorbind ,,voluntarii” suna mai bine decat ,,voluntarul”,dupa cum stiam deja de la Romana ca ,,unde-s multi,puterea creste”. Un fel de lege fizica a voluntariatului,dar sa nu ne luam cu vorba.

Voluntarii nu sunt nici pe departe acei oameni perfecti care nu gresesc niciodata si care se zbat in folosul comunitatii fara sa astepte nimic in scimb.Ei sunt in primul rand un grup:dar nu acela de oameni plictisitor de identici,de uniformi sau de constanti.