Petrică Lungeanu își trăiește copilăria între Cer și Pământ

Pe 12 septembrie, copiii aveau să înceapă școala, plini de emoții, bucurie, curiozitate sau regrete după vacanța ce tocmai se încheiase. Petrică Lungeanu, din Brebu, a avut însă o cu totul altă preocupare în această zi. La cei numai 7 ani pe care-i are a fost nevoit să-și conducă tatăl pe ultimul drum.

O despărțire la care atât el, cât și cei din familie se așteptau, după ce în luna iulie aflaseră verdictul implacabil al medicilor: cancer la ficat. În numai două luni, bărbatul s-a dus. Dar timpul rămas de când a fost anunțat în privința bolii l-a folosit pentru resemnare în fața morții și pentru pregătirea copilului pentru acel moment în care el nu mai avea să fie aici, fizic.

Și, da, ca și mine, vă întrebați și voi cum poți să-i vorbești cu seninătate propriului tău copil despre moarte, să-l faci să înțeleagă acest prag de trecere și, în plus, să-i lași sarcina de a-și încuraja mama?! Iar la toate aceste întrebări n-am primit răspunsuri, ci o lecție despre acceptarea vieții, despre credință și despre puterea de a trece peste toate obstacolele. O lecție dată de un copil de numai 7 ani, maturizat, poate, mult prea devreme.

„Când a aflat că este bolnav, tati mi-a spus că va veni un moment când va pleca la Doamne-Doamne, că trupul îi va fi îngropat și-i va putrezi, dar sufletul va fi în Cer. Va merge acolo ca să aibă grijă de mamaie, iar eu voi rămâne aici ca să am grijă de mami. Mi-a spus să fiu puternic, să nu plâng și să n-o las nici pe mama să sufere, s-o ascult și s-o încurajez. Și așa am făcut! N-am plâns deloc, n-am putut, chiar dacă am simțit o durere în interior atunci când a murit, ca și cum sufletul mi s-a rupt în două, iar o parte s-a dus cu el, iar alta a rămas aici“ , ne-a mărturisit cu atâta coerență și seninătate micuțul Petrică.

Tragedia s-a petrecut chiar sub ochii lui și și-a dat seama că tatăl lui a plecat pentru totdeauna atunci când i-a pus mâna pe pieptul inert. Și-a anunțat mama și a plecat de acasă la bunica sa, iar seara și-a ales o stea, pe care o caută în fiecare noapte. Pentru el, acea stea este tatăl lui, care-l veghează de acolo de Sus.

Nicoleta Lungeanu l-a născut la 40 de ani pe Petrică. Recunoaște că a fost o sarcină neașteptată și de care, în primă fază, nu s-a bucurat. Însă soțul ei, care era atunci în vârstă de 60 de ani, n-a lăsat-o să avorteze. I-a spus că acest copil vine ca o binecuvântare și va fi stâlpul ei la bătrânețe…

„Și se pare că așa e. Petrică a fost dependent de taică-su pentru că de la vârsta de un an, de când m-am reîntors la lucru, el a crescut cu soțul meu. Dormeau, mâncau împreună, se jucau, erau nedezlipiți. Acum, facem totul noi doi. Este un copil minunat, sârguincios, ascultător și este cel pentru care mă rog zi și noapte lui Dumnezeu să-mi dea tărie pentru a merge mai departe și sănătate ca să-l pot crește“ , a completat Nicoleta Lungeanu, mama lui Petrică.