Manastirea Caraiman

Manastirea Caraiman este o manastire ortodoxa aflata in localitatea Busteni, la poalele masivului Caraiman. Crucea de pe Caraiman parca strajuieste poteca ce duce pasii pelerinilor spre manastire Manastirea Caraiman este o manastire ortodoxa aflata in localitatea Busteni, la poalele masivului Caraiman. Crucea de pe Caraiman parca strajuieste poteca ce duce pasii pelerinilor spre manastire. Mergand spre telecabina din Busteni, la un moment dat, pe partea stanga, un indicator si o icoana arata poteca, cu dale de piatra pe alocuri, ce duce spre manastire.

Poteca, mergand parca pe ascuns, pe sub coroanele intunecate ale brazilor, ajunge, in cele din urma, intr-o oaza de lumina, masivul Caraiman ivindu-se in toata splendoarea lui. In aceasta poiana, Parintele Gherontie Puiu a ridicat, din mila lui Dumnezeu si cu ajutorul Maicii Domnului, o mareata manastire.

Parintelui i-au trebuit ani buni sa se aseze aici, dar nu la intamplare, ci cu indrumarea Maicii Domnului, care i s-a aratat de mai multe ori in vis, fiindu-i aproape in toate clipele grele. Calugarul spune ca inca de la venirea sa pe lume s-a simtit neincetat sub protectia Maicii Domnului, care l-a ales pentru indeplinirea unei sfinte misiuni: inaltarea unei manastiri.

Parintele Gherontie Puiu a ascultat porunca Maicii Domnului si a trait ca un sihastru timp de zece ani intr-o pestera, pana in vara lui 1970. Timp de zece ani, in fiecare noapte, el a privit crucea cea mare de pe Caraiman. Atunci, spune, „i-am jurat Maicutei Domnului ca, daca ma voi intoarce cu bine in lume, jos, voi construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, din curtea careia sa poata fi privita crucea de pe varful Caraimanului”.

Dupa Revolutia din 1989 el s-a intors la Manastirea Neamt, unde monahii ramasi in viata l-au recunoscut, desi trecusera 30 de ani. A fost uns monah pe loc, apoi a fost inscris la seminar, desi nu avea decat patru clase terminate in satul natal. O saptamana a fost diacon, dupa care, asta se intampla in 1992, episcopul locului l-a uns preot, dupa “randuiala lui Melchisedec”, pentru ca trecuse de varsta lui Hristos.

In anul 1995, in timp ce spovedea o credincioasa, parintele Gherontie Puiu, pe atunci preot slujitor la marea Manastire Cetatuia din Iasi, a avut un atac cerebral, in urma caruia nu si-a mai putut misca jumatate din corp. A fost internat la spitalul din Tatarasi, unde a stat trei luni dupa care a fost transferat la sanatoriul din Sinaia. Medicii care l-au ingrijit i-au spus ca va fi nevoie de ani buni pentru refacere.

Acolo a stat insa doar o singura noapte. Aflat intr-o rezerva cu inca un preot si cu un crestin, parintelui i s-a aratat iarasi, de data asta foarte de aproape, Maica Domnului. „Te-am adus aici cu o misiune, adu-ti aminte!”, i-a soptit Preacurata. „Cum s-o indeplinesc, Maicuta, tocmai acum, cand sunt paralizat?”, a intrebat parintele. „Trezeste-te ca nu esti bolnav” i s-a spus. Si, isi aduce aminte parintelui: „Apoi a rostit mai apasat: Vei gasi un brad cu sase ramuri, langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci manastirea”.