GEORGIANA BRATU: „Asistentul social este o misiune, ghidată de viziune și valori“

Împlinirea, indiferent de natura ei, nu ține cont de granițe. Un lucru pe care l-a conștientizat și de care a ținut cont în alegerile făcute și ploieșteanca Georgiana Bratu, noua protagonistă a seriei „Asistentul social-medicul fără stetoscop“. Face parte din tânăra generație care, după ani de studii a sperat ca proverbul „ai carte, ai parte“ să conțină un dram de adevăr și-n profesia aleasă. Însă a avut parte de altceva: „o mare dezamăgire legată de profesia de asistent social și de societatea româneasca, în general“, motiv pentru care nu a stat pe gânduri atunci când i s-a ivit oportunitatea de a pleca în Franța. Aici a lucrat în domeniul social, pe un post specific de educator în cadrul Unității Educative de pe lângă Tribunalul pentru Copii din Paris. Și tot aici și-a întemeiat o familie, iar acum este și mămică.

Georgiana Bratu este o tânără „atipică“ pentru societatea actuală, care nu consideră desuete lectura, muzica, plimbările în natură. Însă dintre toate lucrurile pe care le preferă, cea mai mare pasiune a ei este…OMUL.

„Dintotdeauna m-a fascinat natura umană, cum devii om, precum și înrudirea noastră cu toate lucrurile. Sunt sigură că avem cu toții un potențial uman absolut minunant, care se cere descoperit, explorat, reajustat din când în când“.

Dintotdeauna a fost preocupată de științele sociale, ființa umană, comunicarea și relațiile interumane. În căutarea unor răspunsuri, în cale i-a apărut programa Facultății de Asistență Socială. Iar de aici, următorul pas a fost simplu.

„Așadar în ultimul an de liceu căutam o formare profesională universitară care să aibă o viziune holistică a ceea ce reprezintă omul, corp, minte și spirit. Materia «psihologie» nu mi se părea că trata ființa umană ca pe-un ansamblu. Căutând în zona domeniului umanist, am dat de programa de la Facultatea de Asistență Socială. Cursurile de psihologie socială, sociologie, dezvoltare umană, comunicare mi-au atras imediat atenția și am continuat să mă informez despre asistența socială. Cu entuziasmul, altruismul și umanitatea care mă caracterizau, am ales fără ezitare studiile de asistență socială. Vorba cântecului «ani de liceu când ții soarele în mână și te crezi legendar Prometeu». Îmi amintesc o remarcă a unei colege, când i-am spus că dau la Asistență Socială. M-a întrebat scurt și sec «dar de ce vrei sa lucrezi cu săracii?» Mi-a rămas întipărită în minte întrebarea, deoarece consider că orice persoană se poate găsi la un moment dat într-o situație dificilă, nu doar «săracii». Asistența socială implică toți indivizii care formează societatea, cel puțin asta e viziunea occidentală. Sau poate în România asistența socială este asociată cu persoanele cu resurse materiale restrânse. De asemenea, la mine în familie nu se vehiculau asemenea idei, că unii-s săraci sau mai știu eu cum, așadar eram la adăpost de aceste credinte limitative“.

Asistentul social, o persoană-resursă Despre ce este asistentul social înveți din cărți în primă fază, mai afli de la unul, de la altul. Însă poți înțelege cum stau lucrurile în realitate abia când ajungi să profesezi, să ai propriile experiențe cu oamenii, să iei propriile decizii.

„Asistentul social este o persoană-resursă pentru cei care ajung în situații de viață limită. Intervine și creează o punte de legătură prin care beneficiarul este informat despre diversele pârghii sociale pe care le poate acționa pentru a găsi/regăsi echilibrul. Pentru mine, asistența socială este o necesitate din momentul în care oamenii au ales să se organizeze în comunități. Apoi a devenit o meserie, care, după standardele mele, are la bază un profund interes și respect pentru umanitatea din fiecare. Este o misiune, ghidată de viziune și valori“.