Șase suflete din Buzota luptă să scape dintr-o „cutie de chibrituri“!

Au atât de puțin, dar, totodată, au totul! Pentru că se iubesc, pentru că se au unul pe altul, pentru că-și doresc armonie în familie și un viitor frumos pentru ei, dar mai ales pentru cei doi copii ai lor.

Vorbim despre povestea Elenei și-a lui Daniel, doi tineri din satul Buzota, comuna Apostolache, care au luat-o de la început de nenumărate ori. Poate că au obosit, dar nu-și permit să clacheze. Trebuie să meargă mai departe. Copiii lor, Diana (9 ani) și Daniel (7 ani), au nevoie de ei, au nevoie de un cămin, dar, înainte de „nevoie“, AU VOIE, au dreptul să viseze ca toți cei de vârsta lor.

Povestea Elenei Moghioroiu și a lui Daniel Cobzaru a început în urmă cu zece ani. Ea, o româncuță atrăgătoare, din Gornet-Cricov, de numai 16 ani pe atunci, fata unor săteni cu gospodărie frumoasă. El, un tânăr chipeș, de 17 ani, dar rrom de etnie și provenit dintr-o familie săracă din Buzota (comuna Apostolache). N-au contat nici vârsta fragedă, nici diferențele sociale sau etnice. Cei doi s-au îndrăgostit nebunește și au plecat împreună pe un drum plin de speranțe, de visuri frumoase. Doar că, așa cum se întâmplă în multe dintre cazurile similare, nu toată lumea înțelege că sufletul n-are vârstă, nu ține cont de fizic, de culoarea pielii, de religie, de limba vorbită sau de greutatea portofelului. Părinții Elenei s-au opus relației. Și-ar fi dorit altceva pentru fata lor.

„Iar de aici au început problemele. Am fost într-un continuu du-te-vino. Fie am stat în casa socrilor, la Buzota, fie am încercat să facem ceva în casa alor mei, care au părut în ultima vreme că ne acceptă și ne-au asigurat că ne lasă nouă gospodăria de la Gornet-Cricov. Dar la sfârșitul lunii august, anul acesta, în urma unor certuri zdravene, ne-am trezit dați afară, împreună cu cei doi copii“ , ne-a mărturisit Elena .

#gallery-23 { margin: auto; } #gallery-23 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-23 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-23 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */ S-au reîntors în camera socrilor. Și, da, spunem corect cameră, pentru că este impropriu să numești casă o încăpere de cinci metri lungime și doi metri lățime, la care se mai adaugă un hol și mai mic care ține loc și de bucătărie, și de cămară, și de dressing. În această cameră sunt așezate de-a lungul două paturi în care se înghesuie șase suflete. Într-un pat de-o singură persoană dorm socrii Elenei, în timp ce pe canapeaua extensibilă (de două persoane), ceilalți patru își amestecă speranțele seară de seară și visează la momentul în care vor avea casa lor și spațiu…mult mai mult spațiu.

Un vis la care trag de zor de la începutul lui septembrie, imediat cum s-au reîntors la Buzota. Tinerii au reușit în două luni să-și ridice casa pe care o lăsaseră la nivel de fundație. Au muncit zi și noapte, și-au consumat toate resursele financiare pe care le au din salariul de femeie de serviciu al Elenei, cel de fierar al lui Daniel, alocațiile copiilor și ajutorul social al socrilor, au fost ajutați de săteni, de colegii de serviciu. Pe cei care le-au întins o mână de ajutor i-au plătit când și cu cât au putut, însă oamenii le-au înțeles situația și au muncit chiar și pro bono. Unele datorii le-au fost eșalonate, astfel încât cei doi să reușească până la sfârșitul anului să se mute în casa lor. Mai bine spus, într-o cameră din casa lor, în care au reușit să pună și tavanul, dar care mai trebuie tencuită, văruită și mobilată. Nu este o casă mare, dar este a lor…

#gallery-24 { margin: auto; } #gallery-24 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-24 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-24 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */ Este drept că, până acum, construcția le-a înghițit toate resursele.Iar de bani mai ai nevoie și pentru a-ți duce traiul de zi cu zi, să mănânci, să plătești facturile, să-ți ții copiii la școală, să achiți naveta.