O reteta scrisa intr-un mod haios. Azi, iahnie de fasole

Înainte să faci iahnie de fasole, îţi abordezi soţul/soţia, concubinul/concubina sau, mă rog, persoana aia cu care ţi-o tragi ocazional şi îi spui că trebuie să discutaţi serios. Deja persoana în cauză va intra în panică crezând că-i veţi da papucii, aşa că atunci când îi ziceţi că subiectul este de fapt iahnia de fasole, va fi dispusă la compromisuri.

Îi reamintiţi persoanei dragi că oamenii sunt imperfecţi, că şi voi doi sunteţi oameni, deci imperfecţi. Apoi faceţi o întreagă teorie cum că flatulenţa este considerată drept ceva nasol doar dintr-o prejudecată culturală, care o avea ea rostul ei, dar care intră în conflict cu natura biologică a omului, căreia n-ai ce să-i faci.

Îi amintiţi apoi persoanei iubite că familiaritatea este piatra de bază a oricărei relaţii, după care îi cereţi să vă tragă de un deget. Dacă trăiţi împreună de mult timp, puteţi să vă daţi şi drumul, dar este de preferat doar să mimaţi actul de flatulenţă, pentru ca iubirea vieţii voastre să fie pregătită psihic pentru the real thing care va urma.

Apoi vă apucaţi de iahnia de fasole în sine. Mergeţi la magazin sau la piaţă şi începeţi să priviţi de departe fasolea pe care urmează să o cumpăraţi, de parcă aţi fi vreun expert, sau ceva. Apoi intraţi în vorbă cu vreo babă oarecare, căreia îi spuneţi că aţi auzit că cea mai gustoasă fasole este aia cu bob mărunt. Baba vă va da dreptate, mulţumită că aţi băgat-o în seamă, iar voi veţi avea scuza perfectă ca să cumpăraţi fasole din aia ieftină, în locul ăleia scumpe, cu boabe mari.

Pe urmă vă suflecaţi mânecile, aruncaţi fasolea într-o cratiţă, după ce aţi cules neglijent boabele negre şi pietricelele şi turnaţi şi nişte apă de la chiuvetă. Apă se pune doar cât să acopere cu un centimetru stratul de boabe, iar cratiţa se ţine pe foc până când apa dă în clocot.

Pentru cei care nu ştiu nici măcar să fiarbă un ou, apa dă în clocot atunci când apar bulele alea la suprafaţă. Când s-a întâmplat treaba asta, luaţi cratiţa şi o strecurătoare şi aruncaţi apa, păstrând boabele de fasole în strecurătoare. Dacă nu aveţi strecurătoare, scăpaţi şi voi de apă cum puteţi.

Puneţi la loc boabele în cratiţă şi turnaţi iar apă, doar cât să acoperiţi uşor fasolea. Când apa dă din nou în clocot (bulele alea) turnaţi nişte bicarbonat de sodiu şi chichotiţi infantil când vedeţi reacţia chimică exogenă, care vă reaminteşte de desenele animate cu Gargamel.