O minune industriala

Încă din anul 1889 Turnul Eiffel reprezintă nu numai un simbol al Parisului ci şi principala atracţie a oraşului. Anual, acesta primeşte peste 6 milioane de vizitatori, iar in anul 2002, pe data de 28 noiembrie a găzdiut turistul cu numărul 200.000.000. Construirea lui a durat din aprilie 1888 până în mai 1889.

Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze, inventatorul acestuia dorind sa arate ca fierul este la fel de puternic ca piatra, însă cu mult mai uşor. Inginerul constructor a fost Gustave Eiffel, al cărui nume este purtat de turn, iar co-arhitecţii au fost Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre.Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991.

Turnul are o greutate de 10.100 de tone, 300 de metrii înalţime, antena din vârf oferindu-i încă 20 de metrii, o lăţime de 124,9 de metrii şi o adâncime de 124,9 de metrii. Având 1665 de trepte şi 3 etaje, accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, însă la ultimul nivel accesul se face numai cu liftul. Lifturile originale foloseau ca sistem de funcţionare sistemul hidraulic, însă acestea au fost înlocuite cu lifturile electrice, care funcţionează şi în ziua de azi. Prevenirea oxidării oţelului din structură se face prin vopsirea acestuia odată la 7 ani, folosindu-se 50 de tone de vopsea maro închis, şi fiind nevoie de o echipă de 25 de oameni, ce muncesc timp de 15 luni. Anual, în funcţie de temperatură, turnul se dilată şi se contractă, dimensiunile modificându-se cu până la 16 centrimetrii.

La primul nivel se află restaurantul Altitude 95 ce poate găzdui până la 200 de oameni ,oferind o panoramă incredibilă asupra Parisului , iar la cel de-al doilea etaj se află restaurantul Jules Verne, care este mult mai scump şi mai elegant decât primul.

Cu toate ca Turnul Eiffel reprezintă una dintre minunile lumii moderne şi este cea mai frapantă atracţie a Parisului, fiind considerat un element natural al oraşului, acesta nu a fost acceptat de către toţi oamenii. Scriitorul Guy de Maupassant a urât turnul atât de mult, încat a ales in mod paradoxal sa ia pranzul acolo zilnic, deoarece din turn era singurul loc de unde nu-l putea vedea ridicandu-se. Alt scriitor, Emile Zola, l-a numit Turnul lui Babel si l-a considerat dezonorant pentru spiritul Parisului.