Prin bunăvoinţa Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga” şi a directorului Nicole Boaru, vă prezentăm în fiecare zi, recenzia unei cărţi. Astăzi “ Bob Dylan-Suflare în vânt”, traducerea aparţinând lui Mircea Cărtărescu.
Lectură plăcută!
Monica BOSTAN
Bob Dylan, născut drept Robert Allen Zimmerman în1941 în, Minnesota, dintr-o familie de ruşi evrei emigraţi, este un cântăreţ, compozitor, muzician şi poet american ale cărui contribuţii în muzica americană sunt faimoase.”Blowin’ in the Wind” şi „The Times They Are a-Changin’” au devenit embleme ale mişcărilor anti-război şi pentru drepturile civile. Dylan mai cântă la muzicuţă, chitară, chitară bas, pian şi orgă electronică. În 2004 a fost trecut pe locul doi în lista celor mai mari artişti ai tuturor timpurilor al revistei Rolling Stone. Din ianuarie 2011 creaţia sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultăţii de Filosofie, Istorie a Ideilor şi a Artelor şi Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia. Nu e de mirare că numele său s-a aflat constant în ultimii ani între posibilii câştigători ai Nobelului pentru literatură.
„Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte – scrie Mircea Cărtărescu. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate în româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. … Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă… …dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.”