Muzee in Prahova

MUZEUL JUDETEAN DE ARTA PRAHOVA „ION IONESCU-QUINTUS” Muzeul de Arta Ploiesti isi are originea in Pinacoteca Municipiului Ploiesti , infiintata in noiembrie 1931, in urma eforturilor consecvente ale unui grup de vaza de intelectuali ploiesteni, intre care avocatul, omul politic si colectionarul de arta Ion Ionescu – Quintus , arhitectul Toma T. Socolescu , istoricul Dumitru Munteanu – Ramnic , cu sprijinul autoritatilor locale si in cadrul Asezamintelor Culturale „Nicolae Iorga” .

Dupa Marea Unire din 1918, s-au luat numeroase masuri, la scara nationala, pentru organizarea unei retele de muzee specializate. Astfel, dispunand de o colectie de arta romaneasca din perioadele clasica, moderna si vizand achizitii de la artisti contemporani, Pinacoteca Municipiului Ploiesti se alatura muzeelor de arta deja existente la acea data printre care: Muzeul Bruckenthal , Pinacoteca Nationala , Muzeul „Theodor Aman” , Muzeul „Anastase Simu „, Muzeul „Toma Stelian „, pinacotecile din Cluj si Iasi etc.

Evacuata in timpul celui de al doilea razboi mondial, Pinacoteca Municipiului Ploiesti se va reinfiinta sub denumirea de Muzeul de Arta Ploiesti in anul 1955. In anul 1969, autoritatile atribuie Muzeului de Arta Ploiesti actualul sediu din Bulevardul Independentei nr. 1, Palatul „Ghita Ionescu” , care a gazduit, dupa 1919, Prefectura Judetului Prahova .

Pictorul Nicolae Grigorescu a trait in aceasta casa ultimii ani de viata: 1904 – 1907, aici fiind si ultimul sau atelier. El s-a retras aici spre sfarsitul vietii, impreuna cu toata familia – sotia sa Maria Danciu si fiul, Gheorghe. A ales acest oras pentru aerul sau patriarhal si mai ales pentru imprejurimile de o inegalabila frumusete: malurile Prahovei imprejmuite de dealuri acoperite de o vegetatie specifica, albastrul fara sfarsit al cerului, elemente ce le intalnim adesea in operele sale din aceasta perioada.

Casa, construita chiar de artist, a ars in timpul Primului Razboi Mondial, deoarece, din nefericire, aici fusese stabilit Cartierul General German ce raspundea de intreaga zona, astfel ca, aproape de finalul razboiului, un mare incendiu a distrus-o in intregime. O parte dintre obiecte, in special cele de la parter, au putut fi salvate, ceea ce a facut posibila reconstituirea celor mai importante camere (atelierul, sufrageria, biblioteca). Nu s-a putut salva insa nimic din dormitoarele de la etaj, astfel ca reconstituirea acestora a fost imposibila. Reconstituirea s-a desfasurat intre 1954 – 1955, iar muzeul memorial (parter si etaj) a fost pus la dispozitia publicului larg in 1957. Marea majoritate a obiectelor de aici au apartinut familiei, restul au fost procurate din colectii particulare.