„Marea, dimineaţa”

Farid trăieşte într-una din ultimele oaze din Sahara. Lumea lui este deşertul fără sfârşit, locul fierbinte al naşterii şi al fericirii, locul implinirii şi al păcii.

Aceasta pace va fi însă sfâşiată de un zgomot la început insinuant, apoi din ce în ce mai puternic, care se apropie încet, ca un animal de pradă, chiar din inima deşertului: razboiul. Jamila, mama vaduvă, nu are altă cale decât să-şi ia copilul şi să fugă. Unde însă? Spre mare, spre celalalt deşert. Dincolo, de cealaltă parte a întinderii de apă, Vito, care-şi trăieşte copilaria în Sicilia, asistă la sosirea valurilor de refugiţti.

Refugiat la rândul lui, el este fiul unei arăboaice şi ea pribegită încă din copilărie. Daca privirea lui Vito ar putea strabate marea, el ar vedea cum, cu ochii in lacrimi, Jamila linge buzele chinuite de morbul setei ale micutului Farid.

„Marea, dimineata e o poveste minunată, al cărei limbaj are intensitatea simplităţii feminine şi o deschidere spre metaforă, spre expresivitate, a căror graţie nu e niciodată lipsită de sensuri.” (La Stampa)

„Simt că un roman bun trebuie sa ajungă la toţi cititorii, aşa cum scriitori mari precum Dostoievski vorbesc pe limba tuturor. Până la urmă, chiar şi poveştile sunt întotdeauna aceleaşi: lupta de a transcende umanitatea, vieţile noastre efemere, toate acestea sunt teme universale care ating sufletul oricui, din orice parte a lumii.” (Margaret Mazzantini)