Manastirea Cheia se afla la 61 km nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 887 m, la poalele Muntilor Ciucas (Carpatii Orientali), intre paraiele Timpa si Cheita. Zona a fost populata in secolul al XVII-lea, dupa Uniatia din 1701, de refugiati si pastori transilvaneni, iar in 1770 a fost ridicat la poalele muntelui Balabanu un schit de lemn, avand hramul Sf.Nicolae (asezamant distrus de turci sapte ani mai tarziu).
In 1790, schitul a fost reconstruit, tot din lemn, pe un alt amplasament (la poalele muntelui Rosu) – locul altarului acestei a doua biserici fiind luat de actualul aghiasmatar al manastirii Cheia. Noul lacas, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, era situat, asa cum aflam dintr-un hrisov domnesc dat de Alexandru Ipsilanti in 1797, „in loc pustiu si intre piietri”, fiind locuit de 19 calugari.
Pe langa calauzirea spirituala data tuturor celor care au intrat in manastire, monahii de la Cheia s-au implicat activ in viata sociala, atat prin opere de caritate, dar chiar si ca soldati – trebuie amintit faptul ca mai multi calugari au luptat pentru eliberarea Ardealului, cu atat mai mult cu cat trecatoarea Bratocea a fost un important teatru de operatiuni in primul razboi mondial.
Monica BOSTAN
