Prin bunăvoinţa Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga” şi a directorului Nicole Boaru, vă prezentăm în fiecare zi, recenzia unei cărţi. Astăzi “Lucarna”, de Saramago Jose.
Lectură plăcută!
Monica BOSTAN
| Saramago Jose- LucarnaEditura Polirom
Traducere din limba portugheza si note de Simina Popa Prefata de Pilar del Rio
Premiul Nobel pentru Literatura 1998
|
Lucarna este un roman de atmosfera, in care personajele sint lasate sa respire, sa-si exprime nemultumirile, sa evolueze ca intr-o piesa de teatru pe un fundal urmarit detaliu cu detaliu. Fara sa faca lucruri extraordinare, fara sa intreprinda actiuni care sa schimbe soarta lumii, fiecare dintre actorii care populeaza romanul este, la rindul sau, un personaj „principal”: cizmarul Silvestre, cu neasteptata lui alura de Don Quijote, tinara Isaura, cu frustrarile care pot fi puse in mintea fiecaruia dintre noi, trecute zilnic intr-un jurnal salvator, sau timida Justina, a carei lume se invirte in jurul apucaturilor unui sot capricios. Naratorul urmareste cu discretie, precum un zeu blind, sarind de la o casa la alta, de la un personaj la altul, o lume condusa de frustrari mari si aspiratii mici, de nostalgia pentru vremurile ce pareau cindva mai fericite.
„Lucarna povesteste despre locuitorii unui apartament din Lisabona: Silvestre cizmarul, Justina, barbatul ei mitocan si Carmen, o nostalgica venita de pe meleagurile Spaniei. E un roman tare dificil pentru o perioada precum a fost cea a anilor ’50.
O carte in care familia, stilpul societatii, e un fel de cuib de vipere din care nu lipsesc violul, dragostea intre lesbiene, abuzul.” (The Guardian)
„Lucarna este darul pe care il meritau cititorii lui Saramago. Nu inseamna a inchide o poarta, ci, dimpotriva, a o deschide larg, pentru a putea reciti opera in lumina si din perspectiva lucrurilor pe care scriitorul ni le spusese deja inca din tinerete. Lucarna este poarta de intrare in lumea lui Saramago si va fi o descoperire pentru fiecare cititor. Ca si cum un cerc perfect s-ar inchide. Ca si cum moartea nu ar exista.” (Pilar del Rio)
