Dex simpatic

Oricât de neaoş ar pãrea, mujdei vine din francezã, de la mousse d’ail (spumã de usturoi). Sã nu vã mai prind, aşadar, spunând “mujdei de usturoi”. Cravata a fost iniţial croatã , fiindcã o purtau mercenarii croaţi din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie şase sute. Şmecher vine din germanã, de la Schmecker , care era degustãtorul de vinuri. Actualii şmecheri, sãracii, nu fac diferenţa între Veuve Clicquot şi cãpşunicã de Vârteşcoiu. Chirpiciul vine tocmai din Persia, unde însemna cãrãmidã. A dezmierda vine din latinã, de la dismerdare , adicãtelea a şterge la cur . Pentru cã mamele pruncilor lui Traian aşa-şi dovedeau afecţiunea. Oraşul Giurgiu se chema pe vremuri San Giorgio , cã-l înfiinţaserã nişte genovezi aventuroşi care fãceau comerţ. Tot mai bine decât oraşul de vis-à-vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse. Pogãcile (nişte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mãlai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau Pogatschen , dar se trag din focaccia italianã, care vine de la focus , care înseamnã mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul. Voilà. Tradiţionala damigeanã vine din franţuzescul damme-Jeanne , adicã tanti Ioana. În Argentina i se zice şi acum dama Juana , în timp ce englezii au fãcut-o demijohn , iar Vestul sãlbatic a transformat-o în jimmyjohn . Jobenul se cheamã joben fiindcã un nene pe nume Jobin îl vindea pe vremea când încã nu era limpede cum ar trebui sã se cheme în româneşte. Memoria colectivã a avut de ales între numele pãlãrierului şi “ţilindru”, care sunã ca curul. Clanţa se cheamã clanţã fiindcã face “clanţ”. Serios.