Dâmbu nostru cel curgător.Şi-atat!

Ploeştenii adevăraţi ştiu despre ce vorbesc.Bătrânii îşi aduc aminte cu nostalgie de vremurile când acest pârâu ce tranzitează urbea lui Nenea Iancu şi a lui Nichita avea unda limpede şi adăpostea chiar şi peşti care le puneau la încercare măiestria de pescari. Tinerii ştiu toate acestea însă doar din auzite,din povestirile părinţilor, pentru că în “epoca de aur “a lui Ceaşcă, pe Dâmbu nu mai puteai să pescuieşti decât gunoaiele “dăruite”din belşug atât de întreprinderile comuniste care au găsit în existenţa acestui pârâu divina rezolvare a problemei evacuării deşeurilor lor industriale cât şi de populaţia trăitoare pe malurile sale care nu a stat, bineînţeles, cu mâinile-n sân. Urmând exemplul mastodonţilor industriali, “cadoriseau”la rândul lor bietul pârâiaş cu dejecţiile personale adunate de prin gospodării

In era “democraţiei” actuale nimic nu s-a schimbat în bine pentru bietul curs de apă. Au murit în mare majoritate, de „inaniţie”, doar mastodonţii industriali de pe malurile sale iar „leşurile” lor ruginite se oglindesc acum in apa cenuşie şi vâscoasă. A rămas doar românaşul nostru neaoş să ducă mai departe”tradiţia” distrugătoare. Acum trăieşte liber, nu-i aşa? Cine ar mai îndrăzni să-i ceară socoteală,când varsă găleata cu lături în gârlă, că doar pentru asta a ieşit la Revoluţie cu pieptul în bătaia puştilor!Ca să nu-i mai ceară nimeni, niciodată socoteală! Ploieştenii adevăraţi ştiu despre ce vorbesc.Şi ofteză când viitura Dâmbului se razbună pe ei şi le intră în case şi în beciuri sau le ia pe sus puţinul avut de prin curţi. Deh,se mai răscoală şi el,săracul,obosit să mai aştepte vremuri mai bune. Jegos şi duhnind a petrol şi a mâl,Dambu curge acompaniat doar de corul batjocoritor al broaştelor de pe maluri, spre Marea cea Mare,unde speră să-şi regăsească limpezimea de altădată .