Cosaşul Saşa sigur are şi el nevoie de dicţie.
Dacă deţii toate celelalte calităţi ale unui vorbitor în public: ştii să îţi gestionezi emoţiile, ştii să comunici cu publicul, eşti spontan şi încrezător, dar tot nu eşti mulţumit de ceea ce faci, îţi propun să te gândeşti şi la dicţia ta.
Dicţia reprezintă, conform DEX, modul de a pronunţa cuvintele, sunetele, silabele, arta de a pronunţa corect şi clar un text sau, mai pe scurt, ceea ce spui să poată fi înțeles cu ușurință.
Chiar şi în conversaţiile tipice de zi cu zi avem surpriza să ne bâlbâim, să nu terminăm cuvintele, să le pronunţăm greşit sau să ratăm câteva litere. Dacă ai păţit asta într-o discuție oarecare, iar interlocutorului i-a fost greu să te înţeleagă, gândeşte-te ce impact are acest lucru în momentul în care ţii un discurs în faţa mai multor persoane.
Cel puţin o dată în viaţă, ai fost invidios pe vocea clară a GPS-ului sau a tipului de la radio, am dreptate? Îţi propun câteva trucuri, care nu te vor face un profesionist în ale dicţiei, dar, cu siguranţă, te vor ajuta să îţi îmbunătăţeşti această capacitate.
Vorbitul este ca înotul, trebuie să ştii cum să respiri. Respiraţia este unul dintre cele mai importante lucruri de care trebuie să ţii cont. Trebuie să îţi dozezi aerul astfel încât toate cuvintele să aibă aceeaşi intensitate şi să reuşeşti să îţi duci fraza la sfârşit cu succes.
Sfat: Poziţia corectă când vorbeşti este cea verticală. Aşa îţi poţi controla respiraţia mult mai bine.
Tonul vocii poate fi o chestiune teatrală. Într-un discurs, pe lângă ceea ce spui, este important şi modul în care o faci, folosindu-ţi tonalitatea. În funcţie de tema abordată ne alegem şi tonul vocii (calm, autoritar etc). Ţine minte că tonul denotă şi cât de sigur eşti pe subiectul ales.
Volumul vocii este mult mai uşor de controlat decât celelalte. Este necesar să avem un oarecare echilibru la acest capitol. De asemenea, evită ţipetele, şoaptele sau gâfâielile. Un lucru important pe care trebuie să îl ştii referitor la acest capitol este diferenţa dintre o voce antrenantă şi un ţipăt, iar aici intervine echilibrul despre care spuneam mai sus.
Acest exerciţiu de dicţie pare haios, dar este foarte util. Introduceţi un creion de lemn în spatele caninilor şi citiți cuvinte care conţin: s, ş, t, ţ şi z. Acesta vă va ajuta la o pronunţie mult mai bună a lor.
Un alt lucru pe care trebuie să îl ai în vedere când vine vorba de dicţie este exersarea. Vei şti că ai o dicţie bună când cei care te ascultă nu spun „Ce?”, „Cum?”, „Ce a spus?”. Totuşi, nu te opri nici atunci din exerciţiu pentru că mereu există un loc pentru mai bine.
Articol scris de către Bianca Sîrbu, elevă a Liceului „Constantin Brancoveanu” Urlați și a participant la Cursului de Vorbit în Public pentru liceeni, „Keep Calm and Speak in Public”, organizat în parteneriat de către Fundația Comunitară Prahova și OMV Petrom. Acum Bianca este membră a Clubului de Vorbit în Public care se se întâlnește lunar în colegiul din care face parte.
