Copilaria, doar amintiri…

Copilaria, o lume a dorintelor si sperantei , o viata intr-o faptura atat de mica, care va creste si va invata ce inseamna sa iubeasca, sa ierte, sa viseze…

Traim intr-o lume plina de mistere, ne afundam pe zi ce trece intr-o ceata densa care ne induce in eroare. Ne zbatem cu gandurile pentru a reusi sa realizam, sa credem in ceea ce visam. Putini mai fac asta, putini mai cred ca visul lor va reusi vreodata sa devina realitate, putini si-au mai pastrat visul din copilarie, putini isi mai aduc aminte de copilarie. Nu toti pot spune “am avut o copilarie frumoasa”, multi dintre noi isi aduc aminte de copilarie cu un gust amar pe buze, multi nu au acele amintiri frumoase, acele patanii pe care sa le povesteasca nepotilor, si cu toate acestea nimeni nu poate sa spuna “imi regret copilaria”. Dura, grea si plina de povara unui om matur, copilaria este prima pagina din cartea vietii fiecaruia dintre noi, amintiri placute, amintiri triste le pastram cu noi, pentru ca din toate am avut de invata, mai tarziu sau mai devreme pentru toti copilaria a rezultat a fi o lectie de viata. Nu uita niciodata sa speri, sa visezi, sa fii copil ! Nu incerca sa-ti uiti amintirile, sa-ti uiti trecutul, copilaria, greutatile si bucuriile!