Prin bunăvoinţa Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga” şi a directorului Nicolae Boaru, vă prezentăm în fiecare zi, recenzia unei cărţi. Astăzi “Cheia de sticlă”, de Dashiell Hammett.
Lectură plăcută!
Monica BOSTAN
Anul: 2008
„Rămăseseră astfel, la mai piţin de un metru distanţă, unul blond, înalt şi masiv clădit, aplecat mult înainte, cu umerii aduşi şi pumnii mari pregătiţi; celălalt, cu părul şi ochii închişi la culoare, înalt şi suplu, cu trupul înclinat puţin într-o parte, ca să ţină de toartă o halbă grea de sticlă – şi, cu excepţia respiraţiilor lor, în cameră nu se mai auzea niciun sunet. Nici din barul de după uşa subţire nu răzbătea niciun zgomot, clănţănit de pahare, plescăieli ale apei sau murmur de glasuri.”
O clasică poveste cu gangsteri, scrisă în inconfundabilul stil cinematografic al lui Dashiell Hammett, „Cheia de sticlă” plasează acţiunea în timpul Prohibiţiei americane. În preajma alegerilor pentru Senat, luptele pentru voturi sunt oricum, numai cinstite nu, iar administraţia oraşului se pleacă în faţa influenţei lui Paul Madvig, susţinător a senatorului Henry. Moartea violentă a fiului senatorului declanşează o suită de evenimente în centrul cărora îl vom găsi pe Ned Beaumont, un detectiv singuratic, prieten cu Paul, care va încerca să descurce iţele complicatei afaceri. Caracter puternic masculin, acest Ned ne reaminteşte de anteriorul roman al autorului, „Şoimul maltez”, iar întreaga scriere musteşte de farmecul hollywood-ului de altă dată, cu bărbaţi periculoşi, aventuri încurcate şi femei frumoase.