Ce este instituţia mediatorului

Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. În urma adoptării numeroaselor recomandări europene care vizau includerea medierii în rezolvarea diferitelor tipuri de cauze, medierea constituie astăzi un nou domeniu în sistemul juridic civil. În mai 2006 a fost adoptată Legea nr. 192 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Conform acestei legi a fost înfiinţat Consiliul de mediere. Consiliul de mediere este organismul de reglementare în domeniul medierii, la nivel naţional. Principalele atribuţii ale Consiliului de mediere sunt următoarele: – promovarea activităţii de mediere şi reprezentarea intereselor mediatorilor autorizaţi; – elaborarea standardelor de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie; – avizarea programelor de formare profesională a mediatorilor; – întocmirea şi actualizarea listei furnizorilor de formare a mediatorilor care au obţinut autorizarea în conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formării profesionale a adulţilor; – autorizarea mediatorilor, în condiţiile prevăzute de Legea 192/2006; – întocmirea şi actualizarea tabloului mediatorilor autorizaţi; – supravegherea respectării standardelor de formare în domeniul medierii; – adoptarea Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de răspundere disciplinară a acestora. Referitor la condiţiile pentru a fi mediator Legea nr. 192/2006 stabileşte că „poate fi mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are capacitate deplină de exerciţiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere; d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere; ” Pentru ca o persoană să desfăşoare profesia de mediator este necesar să demonstreze că are cunoştinţele şi abilităţile necesare desfăşurării următoarelor tipuri de activităţi: – documentare – organizare şi planificare – raportare – activităţi specifice. Referitor la furnizorii de formare autorizaţi În cadrul prerogativelor sale, Consiliul de mediere avizează programele de formare în domeniul medierii şi întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare autorizaţi. Aceasta din urmă cât şi ghidul de avizare a programelor de formare sunt disponibile pe pagina de internet a Consiliului de mediere. Referitor la recunoaşterea calificărilor profesionale În baza Legii 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, Consiliul de mediere a fost numit autoritate competentă în domeniul medierii privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Referitor la Asociaţiile Profesionale ale Mediatorilor În baza art. 24 din Legea 192/2006, mediatorii pot constitui asociaţii profesionale locale şi naţionale, în vederea promovării intereselor profesionale. Astfel, prin HG nr. 1374/25.01.2009, Consiliul de mediere a instituit Registrul Naţional al Asociaţiilor Profesionale ale Mediatorilor. În acest moment sunt înscrise 17 asociaţii. Registrul Naţional al Asociaţiilor Profesionale ale Mediatorilor este disponibil publicului pe pagina de Internet a Consiliului de mediere. Pentru informaţii suplimentare legate de activitatea Consiliului de mediere şi pentru a consulta Tabloul mediatorilor autorizaţi, vă invităm să consultaţi pagina pe Internet a Consiliului, www.cmediere.ro