Abundenţa este viitorul nostru

Anunţ: A crescut numărul ameninţărilor, în urma morţii lui Bin Laden. Anunţ 2: Foamete în Somalia. Anunţ 3: Poliţia… spray paralizant. Anunţ 4: Carteluri vicioase… Anunţ 5: Linii de croazieră caustice… Anunţ 6: Decădere socială… Anunţ 6: 65 de morţi. Anunţ 8: Avertizare de tsunami. Anunţ 9: Atacuri cibernetice. Anunţuri multiple: Războiul drogurilor. Distrugeri în masă. Tornadă. Recesiune. Implicit. Judecata de apoi. Egypt. Syria. Criză. Moarte. Dezastru. O, Doamne!

Peter Diamandis: Acestea sunt doar câteve secvenţe pe care le-am adunat în ultimele şase luni – ar fi putut foarte bine să fie în ultimele şase zile sau în ultimii şase ani. Ideea este că agenţiile de ştiri ne arată cu precădere subiecte negative pentru că la acestea minţile noastre sunt atente. Şi există un motiv foarte bun pentru asta. Fiecare secundă, din fiecare zi, simţurile noastre ne aduc în cale prea multă informaţie decât putem procesa în creier.

Şi pentru că nimic nu este mai important pentru noi decât supravieţuirea, prima staţie a tuturor datelor este o fărâmă străveche din lobul temporal numită amigdala. Acum amigdala este detectorul nostru de avertizare timpurie, detectorul nostru pentru pericol. Sortează şi cotrobăie prin toate informaţiile după ceva din mediu care ne-ar putea dăuna. Aşa că, având în vedere o duzină de ştiri, ne vom uita cu predilecţie la cele negative. Iar vechiul proverb din ziar care spunea: “dacă sângerează, conduce”, este foarte adevărat. Aşa că, dată fiind toată aparatura noastră digitală care ne aduce toate veştile proaste şapte zile pe săptămână, 24 de ore pe zi, nu este de mirare că suntem pesimişti. Nu este de mirare că oamenii cred că lumea se duce de râpă.

Dar poate că nu aşa stau lucrurile. Poate că, în schimb, distorsionarea cu care ne sunt prezentate lucrurile este cea care ne face să credem asta. Poate că imensul progres pe care l-am făcut în ultimul secol printr-o serie de împrejurări de fapt, ne grăbesc către momentul în care să avem potenţialul ca în următoarele trei decenii să creăm o lume a abundenţei. Acum, nu spun că nu avem problemele noastre – criza climatică, extincţia speciilor, apa şi penuria de energie – sigur că le avem. Iar ca şi fiinţe umane, suntem mult mai pregătiţi să anticipăm problemele cu mult înainte, dar, în cele din urmă, le dăm de capăt.

Aşa că, să ne uităm la ceea ce a fost acest ultim secol ca să ne dăm seama încotro ne îndreptăm. În ultima sută de ani, media speranţei de viaţă s-a dublat şi este chiar mai mare de atât venitul mediu pe cap de locuitor ajustat la inflaţie s-a triplat peste tot în lume. Mortalitatea infantilă a scăzut la un factor cu valoarea de 10. Adăugaţi la asta costul hranei, al electricităţii, al transportului, al comunicaţiilor care a scăzut de la 10 la 1000 de ori. Steve Pinker ne-a demonstrat că, de fapt, trăim în cele mai paşnice vremuri de până acum din istoria omenirii. Iar alfabetizarea la nivel mondial a trecut de la 25% la peste 80% în ultimii 130 de ani. Chiar trăim în vremuri extraordinare. Şi mulţi uită asta.

Şi avem aşteptări din ce în ce mai mari. De fapt, redefinim termenul de sărăcie. Gândiţi-vă la asta: astăzi în America, majoritatea oamenilor sub limita sărăciei au electricitate, apă, toalete, frigidere, televiziune, telefoane mobile, aer condiţionat şi maşini. Cei mai bogaţi baroni ai jafurilor din secolul trecut, împăraţii de pe această planetă, nu ar fi visat la astfel de lux.

La baza a multora dintre aceste lucruri stă tehnologia, şi de curând, tehnologiile cu o creştere exponenţială. Bunul meu prieten Ray Kurtzwell a arătat că orice instrument care devine o tehnologie de informaţie evoluează pe această curbă, conform Legii lui Moore, şi îşi vede performanţa de preţ i se dublează la fiecare 12 – 24 de luni. De aceea celularul pe care îl aveţi în buzunar este efectiv de un milion de ori mai ieftin şi de sute de ori mai rapid decât un supercomputer din anii ’70. Acum priviţi această curbă. Aceasta este curba lui Moore în ultima sută de ani. Vreau să observaţi două lucruri la această curbă. Primul: cât de lină este – în vremurile bune şi rele, în vreme de război şi pe timp de pace, recesiune, criză şi perioade de înflorire. Acesta este rezultatul computerelor mai rapide care sunt folosite să construiască alte computere şi mai rapide. Şi nu este încetinită de nici o provocare grandioasă a noastră. Şi la fel, deşi este reprezentată grafic printr-o curbă la stânga, este orientată în sus. Pe măsură ce tehnologia avansează mai rapid şi ea creşte mai repede.