„Omilii la statui”

„Omilii la statui”

Prin bunăvoinţa Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga” şi a directorului Nicolae Boaru, vă prezentăm în fiecare zi, recenzia unei cărţi. Astăzi “ Omilii la statui ”, de Ioan Gură de Aur.

Lectură plăcută!

 

Monica BOSTAN

 

Editura Polirom

Editie bilingva, ingrijita de Adrian Muraru. Colectie coordonata de Adrian Muraru si iniţiată de Ioan-Florin Florescu. Studiu introductiv, traducere si note de Adrian Podaru. La sfârsitul secolului al IV-lea, intr-o capitala de provincie a Imperiului Bizantin, se petrece un eveniment ce prevesteste nenorociri: intr-un gest de sfidare, statuile familiei imperiale sunt puse la pamint. Crima de lezmajestate este evidenta, si multe orase ale Imperiului fusesera pedepsite pentru fapte mai putin indraznete. Orasul este cuprins de panica, in asteptarea pedepsei imperiale. Multi isi parasesc locuintele; conducerea politica a cetatii este aruncata in inchisoare. Odinioara plin de viata, orasul se pustieste; unii se refugiaza in biserica. Acolo, un tânar preot cu numele Ioan va tine 21 de predici, menite sa redea comunitatii crestine speranta. Speranta salvarii cetatii, dar si speranta izbavirii religioase. Omiliile vor stringe un public impresionant: episoadele din viata cotidiana a Antiohiei sint dublate de secvente parenetice, de imbarbatare. Si totusi, va fi salvata Antiohia?

„Când cei trimisi de imparat pentru examinarea celor intimplate au instituit acel tribunal infricosator si i-au chemat pe toti sa dea socoteala de faptele indraznite, si toti se asteptau la diferite feluri de moarte, atunci monahii, cei ce locuiesc crestele muntilor, si-au aratat filosofia lor. Desi stateau inchisi de ani multi in colibele lor, si desi nimeni nu i-a indemnat, nimeni nu i-a sfatuit, cind au vazut un nor atit de mare inconjurind orasul, si-au parasit corturile si pesterile si au curs din toate partile ca niste trimisi care veneau din cer. Si puteai sa vezi atunci orasul semanind cu cerul, peste tot aratindu-se acei sfinti, consolindu-i doar prin infatisarea lor pe cei indurerati si conducindu-i spre tot dispretul fata de nenorocire. Caci cine, vazindu-i pe aceia, n-ar fi luat in deridere moartea? Cine n-ar fi nesocotit viata?”

În anul 2007, când s-au împlinit 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ioan Gură de Aur a apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române traducerea din limba greacă veche a Părintelui Profesor Dumitru Fecioru a cărţii Omilii la statui. Patru ani mai târziu, apare o nouă traducere în limba română, realizată cu simţ poetic şi într-un stil rafinat de către domnul dr. Adrian Podaru. Această ediţie bilingvă greacă-română ne asigură de seriozitatea cu care a fost abordată importanta operă a Sfântului Ioan Gură de Aur, într-o prezentare nouă, însoţită de o bibliografie cuprinzătoare, indice de referinţe biblice şi indice de nume proprii.

Volumele Omilii la statui I şi II au fost traduse din limba greacă după textul din Patrologia Graeca, vol. 49, col. 15-222, tipărită în anul 1822 de către J.P. Migne. Ele conţin 21 de omilii rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur şi menite să redea comunităţii creştine speranţa salvării cetăţii, dar şi speranţa izbăvirii religioase.

(145)

Impreuna dam mai departe stirile de bine!

FacebooktwitterlinkedinmailFacebooktwitterlinkedinmail

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.